Eu stau pe WC. WC public. Am o pântecăraie cumplită, ce să fac, unele lucruri nu pot fi controlate. După 15 minute brusc se deschide uşa şi postura mea devine publică pentru toţi cei interesaţi sau doar în trecere. Aşa au gândit edilii noştri WC-ul public, cu o marjă de toleranţă de doar 15 minute, chipurile pentru a preveni adăpostirea boschetarilor. Asta era cea mai mare problemă a mea, că se adăpostesc nişte amărâţi în closete... După 15 minute uşile se deschid larg declanşând programul de autospălare. Prin urmare, cei prinşi asupra faptului nu au decât o singură alternativă: să îşi rezolve treaba în episoade, dupa 14 minute ieşind şi intrând din nou după. Românul e inventiv, nu poate fi WC-ul ăsta un capăt de ţară.
Staţi să vedeţi minune, că nu se opreşte totul aici. Până şi hârtia e ecologică, dizolvându-se la contactul cu apa. Încercaţi să vă imaginaţi un astfel de WC al cărui acoperiş nu este bine izolat. Fleoşc! Sper ca acoperişul să fie totuşi de încredere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu