Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, aprilie 30, 2009

I se spune Răzvan

Când cineva îţi e simpatic nu te gândeşti nici măcar o clipă de ce te-ai dezobişnuit să îi mai spui pe numele de familie. Exemple celebre sunt: Freddie (Mercury), Nicuşor (Ceauşescu), John, Paul , George şi Ringo sau Nea Beni. Îl simţi aproape, este semenul tău, este cel care nu a ridicat un zid între celebritatea sa şi tu, omul de rând. La fel este şi cazul lui Răzvan Lucescu, numai că aici, prin intermediul simpatiei a fost suprimată genealogia. Răzvan Lucescu nu a fost un mare fotbalist, a fost însă un portar constant şi un tip cu un extraordinar bun simţ. Asta l-a făcut să fie iubit la Sportul dar nu numai. Lumea i-a spus din prima Răzvan. De aici a început totul. Nu Lucescu Jr. Răzvan. Păi să-i spunem lui Piţurca Jr. Alex şi să vedeţi reacţie. Trece neobservat.

Răzvan Lucescu a ajuns la Rapid, unde a fost deîndată îndrăgit. Probabil că la început după ce i se pronunţa numele la Rapid, generoşii aveau grijă să completeze "băiatul lui Nea Mircea". Nu al lui Lucescu, ci al lui Nea Mircea. De aici i s-a tras tot "răul". Când pe tată îl cheamă "Nea Mircea" pe fiu nu îl poate chema Răzvan Lucescu, clar, aşadar a început flagelul Răzvan. Dincolo de asemănare, dacă nu ai habar că cei doi sunt rude ţi-ar fi greu să deduci că tatăl este marele antrenor de la Şahtior. Pentru că singurele momente în care Răzvan face vorbire despre Mircea Lucescu este atunci când îi cere sfaturi. Lui Nea Mircea, fireşte. Fac parte dintre cei care au regretat plecarea lui Răzvan de la Rapid şi care au ţinut pumnii Braşovului. Aşa se întâmplă când un antrenor îţi devine simpatic. Echipele de fotbal nu sunt eterne, oamenii de valoare da. Şi s-a verificat. Acum sunt liniştit, a venit Rada, şi el pe cale să nu mai fie Rada, ci Nea Marian şi parcă nu mai sunt atât de trist de plecarea lui Răzvan pentru că el este noul antrenor al Naţionalei. La urma urmei, până la urmă a meritat.

Răzvan nu este probabil cel mai bun antrenor român al momentului. Mai e Nea Mircea, mai e Rada (îmi permit să fiu subiectiv, ce naiba!), ar mai fi poate şi Bölöni... De fapt sunt nişte oameni cu mult mai multă experienţă decât el. În modestia şi realismul care îl caracterizează, Răzvan ştie prea bine. Nu ăsta este punctul lui forte, ci acela că plusul său este bunăvoinţa. Porneşte de la preceptul că ştie prea puţine. Este un bun ascultător. Aşa cum a început cu Rapid, pe care a adus-o până în semifinala UEFA, aşa va începe şi cu Naţionala, sunt convins. Modest, vizionar şi experimental. După o naţională batjocorită şi procustizată de Piţurcă, singura şansă a lui Răzvan este deschiderea. El va şti să exploateze bunăvoinţa jucătorilor, acolo unde ea există. Va fi tolerant, pentru că nu ai cum să fii altfel cu un batalion de soldaţi înfrânţi şi speriaţi. Şi va iubi timpul. Limbile ceasului nu îl sperie. Ele se rotesc aşa cum se rotesc speriindu-i doar pe cei care nu simt cadenţa. Odată simţită, limba secundarului se va roti cu încetinitorul. Naţionala României va începe reconstrucţia, cu multă răbdare.

Am încredere în cel de lângă mine, în Răzvan. Am încredere că va jigni suporterii României, că nu îşi va mutila jucătorii şi că nu va avea clipe de odihnă. Am încredere că vor apărea mulţi tineri, că va fi foarte iubit şi că atunci când ne vom califica o vom face cu o demnitate pe care de mult nu am mai văzut-o. Şi mai am încredere că Lazăr sau Maftei sau orice alt jucător care va străluci în campionatul intern va fi adus la Naţională.

Citeşte-o carte, vei afla ceva SENZAŢIONAL!

Apropo de citeşte o carte! Uitaţi şi voi reclamă făcută de LOWE. Mie mi se pare senzaţională!

Logica nunţii

EvEv(4/29/2009 11:39:17 AM): de ce sa te inglodezi in datorii pt o nunta??

Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:17 AM): termina


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:20 AM): ca ma oftici


EvEv (4/29/2009 11:39:23 AM): raspunde-mi


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:24 AM): pentru ca e odata in viata


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:27 AM): teoretic


EvEv (4/29/2009 11:39:31 AM): pe bune, e o intrebare rezonabila


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:36 AM): odata se strang toti


EvEv (4/29/2009 11:39:44 AM): toti...


EvEv (4/29/2009 11:39:50 AM): haide, asta nu e raspuns


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:50 AM): odata te imbraci si tu in alb


Vasile Sensual (4/29/2009 11:39:53 AM):


EvEv (4/29/2009 11:39:53 AM): rahat


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:00 AM): complet in alb


EvEv (4/29/2009 11:40:07 AM): nu exista un raspuns logic


EvEv (4/29/2009 11:40:14 AM): totul se face pt ca "asa trebuie"


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:24 AM): ei da


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:26 AM): nu e mai asa


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:27 AM): nu e


EvEv (4/29/2009 11:40:28 AM): poti sa te imbraci complet in alb cand vrei tu


EvEv (4/29/2009 11:40:31 AM): ei nu


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:31 AM): nu sunt fanul nuntilor


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:33 AM): dar nu e asa


EvEv (4/29/2009 11:40:37 AM): dar cum e?


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:42 AM): imbraca-te tu in alb complet sambata


EvEv (4/29/2009 11:40:47 AM): de ce?


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:48 AM): si eu iti cant isaia dantuieste


EvEv(4/29/2009 11:40:50 AM): nu imi doresc


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:51 AM): si am rezolvat-o


Vasile Sensual (4/29/2009 11:40:52 AM):


EvEv (4/29/2009 11:40:58 AM): pai nu vreau


Vasile Sensual (4/29/2009 11:41:16 AM): ii cant lui Domnu


EvEv(4/29/2009 11:41:26 AM): de ce?


Vasile Sensual (4/29/2009 11:41:33 AM): ii zic ca e coldplay


EvEv (4/29/2009 11:41:39 AM): nu ii place


Vasile Sensual (4/29/2009 11:41:46 AM): din ce ii place lui


Vasile Sensual (4/29/2009 11:41:49 AM): ultimul single


Vasile Sensual (4/29/2009 11:42:12 AM): si alla pugaciova daca vrei


EvEv(4/29/2009 11:42:20 AM): si apoi se plang ca nu mai au bani, ca au cheltuit cu nunta


Vasile Sensual (4/29/2009 11:42:37 AM): odata-n viataaaaaaaaaaaaaaaaaaa


Vasile Sensual (4/29/2009 11:42:41 AM): odata-n viataaaaaaaaaaaaaaaaaaa


EvEv (4/29/2009 11:42:48 AM): pe bune?


Vasile Sensual (4/29/2009 11:42:53 AM): sa mor


EvEv (4/29/2009 11:43:08 AM): nu baga mana in foc


EvEv (4/29/2009 11:43:14 AM): si vezi ca tu ai uitat sa faci nunta


Vasile Sensual (4/29/2009 11:43:23 AM): tocmai


Vasile Sensual (4/29/2009 11:43:29 AM): eu nici macar nu am facut-o


EvEv (4/29/2009 11:43:36 AM): pai vezi


EvEv(4/29/2009 11:43:40 AM): nici nu vei face aşa cum ţi-am spus demult


...

El o-ntreabă de talente, ea-i zice de escremente - TRANZACTIV

În comparaţie cu duduia din reclama superioară, permiteţi-mi să îmi vărs amarul. În sfârşit am înţeles ce mă scotea din sărite la povestioara asta cretinoidă cu casnica (sau întreţinuta - mi se pare mai corect) care îşi petrece întreaga sa existenţă între budă şi dormitor. Pentru cei care nu au înţeles, fac cu plăcere un rezumat:

El, om muncitor pleacă dis de dimineaţă la muncă, spunându-i soţiei "repede, mă grăbesc" pentru a produce banii pe care să îi devoreze EA. - Problema ei este că îi mănâncă dar rămân întrânsa, dacă înţelegeţi aluzia. - Înainte de a ieşi din căsuţa sa, cuibuşor de nebunii, el îi comunică soţiei, despre care de fapt nu ştim dacă îi este legitim soţie sau nu, că seara va întârzia datorită unei idioate de şedinţe. Până aici, el munceşte de-i sar capacele, ea parazitează tocmai intrând în budă. Pentru ce, ei bine, ca să facă caca. Sau, vorba unui bun prieten, ca să se escremeze. Pe urmă se lasă seara, el se întoarce acasă, îşi aşteaptă partenera în pat şi ea tocmai iese din budă şi întrebată ce a mai făcut azi îi răspunde sâcâită: "ei, mai nimic." End game. Asta m-a enervat MAI NIMICUL ăsta. Nu m-a supărat nici faptul că tocmai am urmărit una dintre cele mai misogine reclame, cu un bărbat muncitor şi o femeie escremoasă şi nici măcar acela că ea este la fel de sâcâită şi la începutul zilei, şi la finele ei, ceea ce spune multe despre genul de relaţie în cauză. De aici mi se pare chiar logic că soţul se grăbeşte să plece şi întârzie să se reîntoarcă acasă. Nu m-a supărat nici măcar trimiterea că din cauza constipaţiei cei doi au ajuns să nu mai aibă o relaţie.

M-a supărat însă MAI NIMICUL. Adică el o întreabă de realizările ei şi ea îi vorbeşte despre escremente, sau despre neputinţa de a produce aceste mici semne de sănătate. Mă revolt însă când realizez că vorbim aici despre o tânără care, pe lângă faptul că parazitează este capabilă să petreacă o zi întreagă într-o budă, făcând MAI NIMIC. Păi s-o zic eu pe aia dreaptă, chiar aşa de-ar fi, dar o zi întreagă, adică cel puţin 12 ore eu le traduc în cel puţin 2 cărţi citite. Fără a jigni literatura, mi s-ar fi părut mult mai reuşită reclama dacă ieşind din budă EA ar fi răspuns, tot aşa îmbufnată, evident, "ei, am citit un Coelho şi o Sandra Brown" (mai greii s-ar putea să o ajute în defecare), deşi ar fi mers la fel de bine "un Eco şi o Morrison". (Sunt la faza Toni Morrison, ce să-mi fac?) Dar nu, ea a făcut MAI NIMIC. Şi ca fond sonor, aş fi playat, uşor pastişată, piesa Paraziţilor, "Instigare la cultură". De dragu-activităţii citeşte-o carte!

Asta m-a enervat, nonşalanţa cu care nu realizezi că scaunele sunt date de dumnezeu şi pentru ca, luând o postură comodă, să citeşti. Ea nu şi nu. Mai nimic. Păi să nu vă fie cu supărare, dar pentru nimicul care o caracterizează îşi merită soarta. Îi doresc să nu găsească Tranzactiv în farmacii, şi dacă îl ia de la speculă, să coste atât de mult încât să trebuiască sa producă singură finanţele cu care să şi-l procure. Altfel, tot bietul partener ajunge la sapă de lemn şi chiar aşa, pentru ce? Pentru ca tovarăşa sa de viaţă să renunţe la MAI NIMIC?

Tu cât timp citeşti zilnic la toaletă?

miercuri, aprilie 29, 2009

Nişte domni 1 - Ediţia a XVI-a a Târgului de Carte, Budapesta 2009

Pentru cei care aşteptau un yeah sau bleah cu privire la ediţia cu numărul XVI din seria Târgului de Carte de la Budapesta, un mare YEAH din partea mea. Fiindcă nu se grăbeşte presa din România să tragă concluzii o să o fac eu, în mai multe episoade. Peste 65.000 de vizitatori într-un an în care România este invitată de onoare înseamnă un mare record pentru organizatorii maghiari, care, după multe eforturi reuşeşte, iată, la al doilea an de Millenaris să resuscite interesul publicului maghiar pentru cartea scrisă. Repet, faptul că acest lucru se întâmplă într-un an în care România este centrul atenţiei merită aplauze şi reprezintă totodată o garanţie: lucrurile au intrat în normalitate, cum sesiza şi LDT într-un articol nepermis de corect (ar zice unii) de pe blogul său.

România a venit anul acesta cu un stand de peste 100 mp. dar nu doar cu atât. O echipă dinamică şi invitaţi în stare să capaciteze publicul cu dezbateri savuroase şi personalităţi aşa cum ne stă bine, nouă românilor. Eu unul m-am dus la Târg cu inima îndoită, convins că încă o dată vom face figuraţie, vom păzi nişte cărţi şi le vom promite unor vizitatori că la anul va fi mai bine. În sfârşit, nu a fost cazul. Am făcut astăzi ceea ce româneşte vorbind am fi putut face mâine. Am dat lovitura cu alte cuvinte. O să citiţi mai multe despre cei prezenţi în viitor, chiar nu am de gând să umplu postul ăsta cu locuri comune pe care oricum dacă vreţi le puteţi citi în presă.

Vreau să vorbesc acum despre "nişte domni" de rit nou, mai precis din generaţia a treia, cum îmi place să caracterizez noul val de autori români. Spun asta în completarea cuiva care îmi sugera la târg că îi stă bine lui Cărtărescu împăiat. Da, este o lucrare reuşită. De la Levantul, Travesti şi eventual Orbitor. Extrema stângă Cărtărescu, consider şi eu, s-a epuizat. Nu spun că nu ar mai avea valoare sau că au murit elitele, dar să fim serioşi, era prea distant, prea pretenţios şi mult prea introvertit literar vorbind şi de ce nu şi uman. Se ducea Mircea Cărtărescu la o masă rotundă şi pe lângă faptul că primul lucru pe care îl făcea era să evite colţurile tăbliei, cele mai savuroase lucruri emanate erau nişte răspunsuri abia strecurate printre dinţi de genul: "da, mă droghez, drogul meu este ness-cafe-ul". Prin urmare, Mircea ne zâmbeşte astăzi candid din dioramă.

Domnii de faţă se numesc LDT (Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu), un soi de "fraţi" întru literatură românească nouă, cum bine îi caracteriza Jenő Farkas, cel care, conştient că urmează să modereze o masă rotundă i-a însoţit încă din primele zile ale sejurului lor budapestan. Normal atunci că discuţia între aceştia a fost dintre cele mai savuroase de la târg. Să scrii pentru public, cam asta este porunca pe care cei doi şi-au însuşit-o, chiar dacă, cu uşoară perversitate, a scrie pentru publicul mare din România nu înseamnă să vorbim aiurea despre Andreea Marin, Mihaela Rădulescu, Nikita, Sexy Brăileanca sau mai nou Andreea Tonciu, "paraşuta cu nasul mare", cum o caracteriza zilele trecute Bahmuţeanca, altă celebritate în materie. Să scrii pentru marele public despre sinucidere, despre agonia sufletului, despre derivă, despre locul în care cu mare regret afli că nu mai ai ce căuta... Supriză, publicul nu întoarce spatele. Citeşte cu maximă curiozitate, pentru că indiferent la baloanele de săpun cu tuberculi siliconaţi, acesta se recunoaşte. Cu atât mai mult cu cât "eroii" lui LDT nu au nume. Uite, frate, parcă m-ar fi cunoscut seara când dădeam la raţe, zice unul citind Şobolanul e mai viu decât ţestoasa, din minunatul volum al lui LDT Celelalte poveşti de dragoste. Cartea asta, fascinantă după mine, compusă din nuvele va iesi în curând şi în Ungaria, în traducere maghiară. Forget Salinger. Evident, exagerez, îmi place Salinger!

Şi acum povestea în sine! LDT avea masă rotundă cu Jenő Farkas sâmbătă de la ora 15.00 la 16.00. Florin Lăzărescu îşi consumase apariţia la târg, dar ca "frate" al lui LDT era prin zonă. Şi la ce se gândesc cei doi: de ce să mergem noi să vedem Budapesta, să spargem nişte bani prin mol sau să facem plajă la o bere, vremea fiind splendidă, ia mai bine să venim cu propunerea să ne infiltrăm şi în spaţiul de la 14.00 la 15.00 şi să facem show. Asta cu showul e de la mine, dar e show în cel mai bun sens al cuvântului, aşa cum show este în mod clar un concert AC/DC... Vorbesc vineri, organizatorii bagă anunţuri pe staţie şi afişe prin târg şi sâmbătă la ora 14.00 Jenő Farkas împreună cu cei doi iau loc la masă. 10 oameni la standul României, nu mai mulţi. 20 minute mai târziu standul gemea de oameni, care, nemaigăsind locuri stăteau în picioare şi îi ascultau pe cei trei, printre zâmbete şi râsete copioase. A ieşit minunat şi graţie lui Lajos Nagy, neobosit, implicat şi efervescent. Vreţi să ştiţi cât a tradus sincron Lajos sâmbătă şi duminică, de pildă? Vreo 15 ore, în total, şi cam câte 4-5 consecutiv. Normal că iese bine când ai lângă tine un om care îşi depăşeşte contractul pentru că aşa e el, intră în joc acolo unde vibrează. Şi au vibrat, toţi. De parcă a vorbi despre cărţile lor şi cele apărute la editura Palamart nu ar fi fost suficient, LDT şi Florin Lăzărescu au propus un joc, oferind publicului 15 minute de Animat Planet, emisiune a căror scenarişti sunt.

Cam asta despre aceşti "domni". Oricum, s-a simţit la târg că aproximativ o oră pentru mesele rotunde este mult prea puţin. Aşa e când îţi vin scriitori care nu încurcă borcanele, mai exact cel cu etichetă de leucoplast spălat de vreme pe care scrie cu pixul murături cu cel cu etichetă şcolară, cu margine albastră cu motiv, pe care stă scris "magiun de senzaţii".

P.S.

Pe LDT publicul budapestan care l-a îndrăgit îl va putea revedea anul acesta, când Celelalte poveşti de dragoste vor fi lansate şi în limba maghiară.

marți, aprilie 28, 2009

De pe cruce, fuga marş!

Da, am înviat şi ce mai înviere, mă gândesc la amicul Gizăs, cum trebuie să fi făcut el în clipa aceea când a realizat că ce era tare brusc i se înmoaie. Nu vă gândiţi la măscări că nu asta era ideea... Mă rog, mă bazam pe naivitatea celor care încă nu mă cunosc, am încercat şi eu, acum să nu facem din asta un capăt de lume, omul cât trăieşte încearcă. Mă refeream precis (eram precis, cu alte cuvinte) la clipa aceea, nanosecunda divină, fericită sau fictivă în care brusc începi să simţi durere, începi să simţi că simţi, fie ea şi durere.

Interludiu muzical:

What you gonna do

You want to get down

Tell me, what you gonna do

Do you want to get down

What you gonna do

You want to get down

What you gonna do

You want to get down

Tell me

Get down on it, get down on it

Get down on it, get down on it

Come on and

Get down on it, get down on it

Get down on it, get down on it

Puţină buimăceală, pe urmă, vascularizat creierul începe să îşi facă de cap (în cap, fireşte!). Deci: sunt aici sus, mă rog, de la căzătură o să mă doară şi poate că îmi voi şi rupe câte ceva, dar acum între a durea şi a nu mai simţi jene, zău că prefer prima variantă. Nu am prea mare mobilitate în mâini şi picioare, dar e mai bine aşa decât cămaşa de forţă. Păi îmi sfâşii nişte cartilagii, nişte muşchi, dar ştiu bine că m-am slobozit, cu cămaşă însă de pomană îmi dizloc câte ceva că tot nu e mare sfârâială. Aviz torţionarilor. Pentru a vă asigura că "pacientul" nu scapă, nu îi permiteţi să îşi întindă aripile, ca o pasăre, pentru că habar nu aveţi ce aripi îi dă perspectiva zborului. Şi am coborât. Ce moale e pământul, ce mişto e gazonul, groapa de nisip, ce dumnezeu o fi acolo, mă rog, mai există şi riscul să dau cu nasul de un căcăluş, dar e mişto, e realmente mişto.

Sunt viu, am revenit printre ceilalţi care dau cu ce au la îndemână: coate, picioare, frişcă. Să cobori de pe cruce de parcă tocmai ar fi luat sfârşit un târg de carte... Adică gata cu emoţiile. Urmează altele şi alte cruci, noroc că la noi sunt multe. Oricum, mă imaginez călare pe o astfel de situaţia. Postapocaliptică făcătură în fotoşop!

Chorus:
What you gonna do
You want to get down
Tell me, what you gonna do
Do you want to get down
What you gonna do
You want to get down
What you gonna do
You want to get down
Tell me

Get down on it, get down on it
Come on and
Get down on it, get down on it
Get down on it, get down on it

marți, aprilie 21, 2009

Limba noastră-i o comoară pe alocuri îngropată

Mi-am luat vestă. Trebuia. Dacă m-ar fi oprit poliţia mă alegeam cu o amendă usturătoare pentru că refuz să fiu fosforescent noaptea, ca licuriciul. De ce nu vrei domne să fii licurici? Ştii ceva ce nouă ne scapă? Păi atunci? Luminează-te! Paranteză: l-am văzut pe poliţistul dintr-o comună clujeană beat mangă într-o discotecă rurală. În bezna absolută şi pe ritm de manele, că nu se putea altfel, omul avea două benzi pe stomac şi două pe tali, un fel de love handles pleoştite. Şi dormea fără nici o jenă de başi.

Am luat vesta şi când eram mai gata ca niciodată să arunc plasticul şi instrucţiunile la gunoi ce îmi văd mie ochii? Vesta care ajută la "protejares personale în caz de stricarea maşini. (pentu că sevede de l'a distania)." Spaniolissimo. Mie cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut însă faza cu "dacă nu aveţi vă amendează" şi nu în ultimul rând secvenţa în care aceleaşi texte, dar de această dată în limba maghiară erau anunţate prin ovalul cu RO. Ştiam eu că odată cu Uniunea Europeană vom avea de dat o luptă grea pe plan cultural pentru a delimita teritorii care altădată se disputau cu puşca în mână, dar habar nu aveam că o vom câştiga aşa uşor.

Să ne încărcăm pe descărcatele altora

Am redevenit articulat, acum, după ce Bookfestul budapestan a luat sfârşit. Mă simt ca unul care tocmai a ieşit de la dez....are şi acum regretă, că în tot acest timp s-a rupt de lume şi duce lipsă acută de limbaj ca să relege legăturile. Eu cred că Saussure a scris despre canalele şi codurile lui după ce vreo săptămână fusese scos pe tuşă de o fractură debilă de falalngă. Scriu texte la poze, textier de fotografie. Mă simt ca textierul lui Ion Miclea, constrâns să pun explicaţii sub pozele cu animale din albumul cu Circ. Vine poza cu Lidia Jinga cu tigrul ei preferat, pe vremea când dresoarei şi tigrului ei le curgea încă sânge călduţ prin vene. Ce fac aici? Ce scriu? Dacă vorbesc de vremurile bune, nu e bine că se subînţelege că s-au succedat unele rele. Dacă nu zic nimic, iar nu e bine că familia va sări în sus că le-am răpit secunda de celebritate. Cel mai simplu şi recomandabil ar fi să mă limitez la numele protagonistei din imagine şi eventual, după virgulă să mai trec şi un an.

Prin urmare, aveţi în imagine un încărcător de baterii. Unele lucruri se adresează naivilor. De aici şi firma producătoare: NAIVETEK.

miercuri, aprilie 15, 2009

Enrique Iglesias sau viva la media revolucion!

Era logic ca după atâta intoxicare și după atâtea fițe ridicate de vedete să ne trezim într-o bună zi că vom sanctifica niște indivizi nu neapărat geniali dar în orice caz care se încumetă să-și golească jetul în bătaia vântului. Să vă dau niște exemple. Ce ziceți de o striperiță care nu a făcut sex decât cu un singur bărbat, care între timp i-a devenit soț și cu care are trei copii? Sau ce ați zice de un preot ortodox slab, sărac, care își donează toți banii și sosește oriunde este chemat, pe bicicletă. Sau de un fotbalist român, de mare valoare, care umblă cu o fată simplă, drăguță dar nu frumoasă, amândoi admirându-l în taină pe Woodie Allen și Fellini și detestând atmosfera din cluburi ? Un fotomodel din românia, care citește Kant și ascultă Leonard Cohen și Dead Can Dance? Și acum că v-am pregătit, să trecem la mioara noastră.

Nu îmi plăcea Enrique Iglesias, mi s-a părut întotdeauna un dobitoc care a făcut treabă mare în scăldătoare, un limbric, un tip lipsit de carisma și de masculinitate și care în ciuda acestor atuuri face femeile să ofteze. În comparație cu el, taică-său chiar cânta și inducea o altă stare decât cea imediat lacrimală. De când am aflat însă că Enrique are puța mică, parcă îl văd în altă lumină. Nu pentru că are puța mică, ci fiindcă a avut tupeul să declare sus și tare că ”dupa ce am facut acele afirmatii despre dimensiunea redusa a penisului meu, lumea a inceput sa ma priveasca cu mai multa atentie. Multi, de fapt multe fane, mi-au scris ca ele nu sunt de aceeasi parere, insa eu stiu cel mai bine cum sta situatia". "Am penisul minuscul si cred ca ar trebui sa imi gasesc o iubita cu mainile mici ca sa nu fim pusi in situatii penibile nici eu, nici ea." Pe o piață în care dacă nu ai sculă nu exiști, Enrique a avut tupeul să își recunoască încă o absență. Ca să fiu rău ar fi suficient să concluzionez că Iglesias juniorul nu are nimic. În ce măsură acesta a spus adevărul, asta nu cred că mai are vreo importanță în comparație cu ce canoane a răsturnat. Sinucigaș sau nu, Enrique are șansa să devină un apostol iberic, care ar putea fi urmat în exemplul său de alți speculanți, a căror carieră a intrat sau s-a format într-un con de umbră. Exemple: Gabriel Cotabiță, Victor Pițurcă, Fuego, Tolea Ciumac, Călin Goia sau Gheorghe Gheorghiu. Bagă o declarație de-asta și a doua zi apar explicațiile în presă: de-aia nu își fac bine treaba oamenii ăstia pentru că au probleme cu instalația, săracii, să fim mai înțelegători cu ei. Brusc femeile părăsite de respectivii domni devin niște: nimfomane, nenorocite, parașute și tot așa. Se schimbă rolurile. Acum dacă stau să mă gândesc bine, dat fiindcă toată lumea caută explicații pentru noncombatul ciobănașului mioritic, eu cred că mă aflu în posesia adevărului absolut. De ce își face ciobănașul testamentul în loc să ridice pumnul? Pentru că avea puța mică și se simțea penibil!

miercuri, aprilie 08, 2009

Claudiu Radu de la VIP, un băiat cu mintea-n plic... şi plicul e deja la unguri!!!

"Teatru National "Radu Stanca" merge la unguri "
"Chiar daca relatia dintre Romania si Ungaria nu este tocmai roza in ultima perioada, Teatrul National “Radu Stanca” va participa la “Festivalul de Primavara” de la Budapesta cu doua reprezentatii. Piesa “Lulu”, in regia lui Silviu Purcarete, se va juca pe 31 martie si 1 aprilie, incepand cu ora 19. Festivalul desfasurat in capitala Ungariei va cuprinde spectacole de teatru, opera, opereta, dans, concerte de camera, jazz si expozitii. "
de Claudiu Radu

Revista VIP.net, prin intermediul unui băjat pe numele său din acte, sper, Claudiu Radu, emite raţionamente senine şi cretine, fără a ne livra şi modul de folosire: A se citi cu mâna la cap! Culmea e că, aşa înţelegător cum sunt eu, de îi vine lui Bebe să dea uneori cu mine de pământ, aş găsi chiar unele explicaţii pentru limbajul primitiv al acestui articol: omul nu are multe clase. Pentru el maghiarii sunt unguri, germanii sunt nemţi, evreii sunt jidani, englezii sunt engleji şi tot aşa. Probabil că şi basarabenii sunt ruşi, nu am nici o îndoială. Aşadar la câtă şcoală are băjatu jurnalist să le zici maghiarilor unguri într-un articol de ţinută este şi asta o performanţă. Articol de ţinută pentru că prezintă un turneu cu două spectacole al Teatrului de Stat "Radu Stanca" din Sibiu la Budapesta şi nu o petrecere cu manele şi cu banconote unsuroase întemniţate în nişa dintre sânii unor grăsane dansatoare.

Partea absurdă acum însă intervine, când le jeune Claudiu Radu o bagă pe aia cu "relatia dintre Romania si Ungaria nu este tocmai roza in ultima perioada". Auzi monşer, mânca-ţi-aş materioara ta cenuşie, ce nu e roz, iubire, în relaţia dintre România şi Ungaria? Uită-te bobocule de trandafir la imaginea din stânga, cu unguri, cum ai auzit matale pe uliţă şi zi-mi şi mie ceva căcăniu în relaţia asta. Uită-te la băieţii ăştia urlându-şi durerea cu ochii câtă ură au în priviri pentru români. Sau uită-te la români, câtă ură simt ei acum pentru unguri, mai ales după incidentul cu Marian Cozma. Taică-meu de pildă, om care dincolo de Rapid nu poate ţine cu nici o altă echipă, pentru că aşa e la noi din tată-n fiu, mai nou nu pierde nici un meci al lui Veszprém, iar asta tocmai pentru că relaţia dintre România şi Ungaria este căcănie. Şi mai e ceva. Ce legătură are cultura cu politica? Sau poate matale eşti dintre aceia care pe vremea lui Ceauşescu nu te uitai la filme ruseşti pentru că ruşii făcuseră rău ţărişoarei noastre? Tu de fapt, prietene vrei să ne spui ceva retoric şi nu ţi-a ieşit, nu? Că s-au dus Ofelia Popii şi ai ei la unguri de parcă ar fi plecat pe ultimul drum, nu? Subtil dar nu ţi-a ieşit. Încearcă la anul!

În concluzie, eu unul l-aş da afară pe Claudiu Radu şi l-aş trimite la unguri. Poate că rozul acestuia îşi va recăpăta culoarea!

Corina Hoţu măreşte fiece săptămâna din an

Originalul» este vechi de 2.200 de ani
Celebrul Stonehenge se află în câmpia Salisbury, din sudul Angliei, şi este format din patru cercuri concentrice construit din 30 de blocuri de piatră. Diametrul ajunge la 33 de metri. După ce, ani la rând, au emis diferite ipoteze, cercetătorii au ajuns la concluzia că ansamblul a fost ridicat începând cu anii 2.200 înainte de Hristos. Rolul acestui monument este încă învăluit de mister. Una dintre variante este că aceia care au construit Stonehenge aveau cunoştinţe în astronomie, iar pietrele erau folosite într-o ceremonie anuală în timpul solstiţiului de vară."

Cine e domne Gizăs ăsta, că de o vreme încoace trăiesc acut cu senzaţia că nu e vorba decât de o figură de stil? În orice caz, ziarista Corina Hoţu de la Libertatea pregăteşte săptămâna mare cu o licenţă proprie şi personală. Prin intermediul acesteia, respectabila jurnalistă, sau nu, încearcă să ne sugereze că prin existenţa noastră pământeană facem ce facem şi suntem zilnic contemporani cu Gizăs. Aşa cum vreo 2 decenii am reuşit prin acţiunile noastre să ne menţinem constant într-o directă contemporaneitate cu Ceauşescu.

Prin urmare, mai întâi ni se spune că Stonehenge-ul este vechi de 2200 de ani, ceea ce la prima vedere pare logic. Ei bine, acum însă vine momentul când suntem îndemnaţi să ne întoarcem a rebours şi să ne amintim că, cu un pic de bunăvoinţă trăim într-o buclă temporală în care Săptămâna Mare se repetă isteric. Vorbesc de Săptămâna Mare aia cu moartea şi învierea, nu de cele şapte zile în care în România se desfăşoară două meciuri importante de fotbal şi nici de săptămâna în care au loc duelurile candidaţilor şi în final, ca un corolar, scrutinul electoral. Zice mai departe Corina Hoţu că de fapt "ansamblul a fost ridicat începând cu anii 2.200 înainte de Hristos." Prin urmare, acum ne aflăm în momentul în care Hristos se află în imediata noastră vecinătate. Cu puţină atenţie şi cu un ochi format, putem să îl identificăm la mall, în trafic sau într-un talk-show. Dar nu o facem. Poate e bine să devenim vigilenţi. Să mergem la noi cu un ciocan şi eventual cu un cui, ceva gen finalul de la Niki şi Flo, şi să ne altoim apropiaţii. Dacă rănile se cicatrizează, e clar că e Gizăs. Simplu ca bunăziua. Noroc cu Corina Hoţu.

Long live the stupid!

P.S.

Gizăs încă nu s-a născut, according to Corina Hoţu. Mai sunt câteva luni. Maria e doar puţin gravidă. Puţin gravidă. Vorbim deocamdată despre un Făt

marți, aprilie 07, 2009

Feminismu-i boală grea, uite pupăza colea...

Probabil că v-ați întrebat îndelung care este rostul acestei fotografii, postată aici fără nici un comentariu... Ei bine, ca să vedeți coincidență nu glumă, dimineață Sora Lunii îmi trimite chestia asta fără să aibă habar că eu tocmai trăisem o experiență al naibii de feministă, una dintre acelea care te face să te întrebi dacă nu cumva mamuții au supraviețuit și s-au retras în catacombele României, grație evacuării susținute a aurolacilor și boschetarilor. Fiindcă sper că realizați că prin canale loc de două specii nu putea fi: ori boschetarii, ori mamuții. Au câștigat aceștia din urmă. Extincția lor nu a fost decât una dintre cele mai evidente manipulări de presă. Mamuții s-au conservat. Uneori, dacă ai ochiul format pentru inedit, de e suficient să te uiți la o poză cu Marinela Nițu și ești singurul care îi vezi un fir de mustață deasupra buzei superioare, împăiată cu botox atunci noapte poți auzi răgetul claustrofobic al mamuților. Pentru că ei nu au murit. Niciodată.

Dimineață primesc o scrisoare de la o distinsă doamnă, una dintre acelea al cărei nume l-am auzit atât de mult încât s-ar putea spune că notorietatea acesteia a fost asigurată de frecvența numelui pe buzele tuturor. Altfel probabil că locul său ar fi fost în subsolurile ființei umane. În scrisoare doamna cu pricina mă trăgea ofuscată de urechi că într-un dialog cu un alt confrate, organizat de o autoritate în materie, confratele era trecut primul pe program și nu respectiva. Exemplu: Alexandru Arșinel în dialog cu Stela Popescu. WRONG! Așa ceva nu are voie să se întâmple! Deși dialog înseamnă după umila mea părere un de la egal la egal, corect feministic vorbind este Stela Popescu intra în dialog cu Alexandru Arșinel. Să ne fie clar, o dată pentru totdeauna, dacă Stela Popescu nu vrea, moare logica și odată cu ea și sintagmele. Adio cu noțiunea de dialog. Alexandru Arșinel este condamnat să urle la lună câteva reprize, după care se poate spune că și-a asigurat o frumusețe de cămașă, chiar dacă nu de la Marks and Spencer, e drept, cu mânecile puțin mai lungi. Așadar nu e de glumit cu locul femeilor într-o enumerare.

Mi-e milă de feminism. A ajuns rău dacă mișcarea a ajuns să fie compromisă de o astfel de cucoană, jignită că nu a fost ea trecută prima în prezentarea unui dialog. Vi se pare corect ca o femeie să fie trecută prima într-o enumerare chiar dacă nu e neapărat cea mai celebră, doar pe criteriul că e o doamnă? Mie nu. Nu mi se pare normală sintagma Magda Ciumac în duet cu Nicolae Guță, ci clar Nicolae Guță featuring Magda Ciumac, dar Angela Similea și Savoy, de-a pururi și în vecii vecilor amin chiar în această ordine!

joi, aprilie 02, 2009

Profilul unui prelat după o altă comisie stupidă

Vă mă amintiți de versurile de la The Wall? Mă rog..., am început prost, ideea era că ne înstrăinăm ridicând de multe ori fără să conștientizăm acest lucru ziduri ce nu mai pot fi dărâmate. E interesant, pentru că a inventat zidari dar nu și demolatori, specialiști în demolări, dar ce ne facem dacă într-o bună zi zidurile nu vor mai ceda? Ridicăm poduri. Da, interesant și când am ajuns dincolo, la poporul care ne-a imaginat după propria sa stare de spirit ne așteptăm să fim primiți cu flori, chiar ghirlande de flori, frișcă, baloane și alte chestii colorate. Dar ce ne facem dacă se repetă povestioara din The Village, filmul lui Shyamalan, pentru că asta se va întâmpla?

Trăim în canon, indiferent de ceea ce vrem să credem. Ridicăm ziduri. Poate ar trebui să ne specializăm în tehnici de demolare, poate că asta îi va face pe bigoți să nu mai creadă în canonul lor indestructibil. Zilele trecute comisia care răspunde de publicitate (Suffolk Council for Racial Equality (ISCRE)) a interzis un afiș din Suffolk care îl prezenta pe papă ținând în brațe o domniță în ținută de club în timp ce nu se desparte de sticla de bere. Și care e problema? Pariu că dacă Papa Ioan Paul ar fi trăit s-ar fi amuzat copios pe tema aceasta, așa cum s-a amuzat când i-a cerul lui Bono ochelarii-muscă, cu care s-a si fotografiat. Pentru că Papa Ioan Paul stăpânea pe deplin noțiunea de OM. Nu își făcuse din constrângeri un toiag cu care seara, când Vaticanul se afunda în liniște să se autoflageleze. Era conștient că există însă și constrângeri. Iar acum, niște bigoți reacționează stupid în numele Papei. Adică Papa nu băuse nici o bere la viața lui? Asta e ideea? Sau nu ținuse femei în brațe? Ce e trivial în a îmbrățișa o femeie? Mie mi se pare de mii de ori mai acceptabil să văd un preot cu o tânără în brațe decât un preot cu un băiețel, un preot legând o fată pe o cruce pentru exorcizare, sau un preot vânzându-și supușii. De ce m-ar oripila un preot cu o sticlă de bere, când am văzut preoți stingând sticle de vodcă sau litri întregi de vin. Între un preot care îmi spune că alcoolul este ochiul dracului și unul care mai bea din când în când o bere sau o tărie, cu prietenii, sau la o masă specială îl voi alege întotdeauna pe cel din urmă. Pentru că într-o lume de canoane antropofage, un preot care le ignoră este un semn de normalitate și speranță.

PG Porn, sau încă o găselniţă în Arta Nr. 7

PG Porn este un nou concept care încearcă să exploateze tot ce i-a făcut să se uite la filme porno pe cei care nu se dădeau în vânt după scena porno propriu-zisă. Sau nu se dădeau prea tare în vânt. Sau se dădeau în vânt dar se făceau că nu au nici o legătură dar au adormit şi s-au trezit cu un film porno deoarece între timp un geniu rău se jucase cu telecomanda.

Aşadar porno fără porno dar cu acel adorabil joc actoricesc şi cu finaluri de cele mai multe ori neaşteptate.

Comentăm după!

Pleased to meet you, hope you guess my name...