Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

sâmbătă, mai 31, 2008

Pelicanul sau babuşca

Pe cât de atipic poate părea Charlie Watts în Rolling Stones, pe atât de naturală şi de logică este prezenţa sa în trupa veteranilor rock, dacă ţinem cont că fără un liant orice trupă moare. Iar liantul la Rolling Stones a fost şi va rămâne Charlie, acest Dr.Drumkyll ziua şi Mr. Watts noaptea, împătimit şi prestator de jazz.

Norocos cu calmul său englezesc, Charlie şi-a ieşit o singură dată din senin, de parcă ar avea şi sânge românesc pe undeva, făcând să explodeze mămăliga. Se spune că la un moment dat Jagger mort de beat pune mâna pe telefonul camerei de hotel şi îl sună pe Charlie în miez de noapte întrebându-l: Where is my fucking drummer? Neafectat, Charlie se bărbiereşte se îmbracă la patru ace şi ajuns la uşa lui Mick îi repede acestuia un pumn dureros şi vătămător în nas spunându-i: I am not your drummer, you are my fucking singer. Să mai zică cineva că nebunia nu joacă de cele mai multe ori roluri importante.

Fly me to the moon


Încă o bijuterie, care mă face să continui să caut video clipuri, să îmi stric ochii, să îmi consum nervii urmărind dejecţii anuale de dragul acestor surprize, iar Sigur Ross, islandezi de-ai lui Bjork cu ştiinţă într-ale spleenului este o trupă care surprinde prin conceptele video cu care îşi ilustrează piesele onirice. Sigur, merită să văd un an de zile clipuri pentru a găsi în cele din urmă o astfel de poezie vizuală.

Era să uit, piesa se numeste Glosori.

joi, mai 29, 2008

This bird has flown

Discuţie psihedelică între două doamne în etate, doamna Banciu, iubitoare de păsări şi posesoare de papagal, marca peruş, culoare albastru metalizat, rulaj 2 km, înmatriculabil, AC manual, cd player cu mai multe viteze şi doamna Lurtz, o doamnă pătimaşă şi deosebit de activă, genul de om care atunci când era mică şi insistentă, repezită de un bunic sâcâit de întrebarea: Ce-ai păţit tataie? cu replica M-am lovit la coaie! a împânzit toată urbea cu scandarea CE-A PĂŢIT TATAAAAIE, S-A LOVIT LA COAAAAAAAIE...

Papagalul doamnei Banciu a pris sa vole, a pris sa a la volette, a pris sa a la volette a pris sa vole direct în balconul de vizavi al doamnei Lurtz, poposind într-o tufă de trandafiri. Doamna Lurtz iese pe balcon şi zărind-o pe doamna Banciu îi strigă piţicatto: Doamna Banciu, doamna Banciu, păsărica dumneavoastră este la mine!

... pe la cuiburi se adună, leca noci deţa!

100 de păcate pe care mi le asum


Iau eu leapşa de la Mămică.

Aşadar, lucruri jenante pe care le-am făcut până în prezent a.d.
01) Am făcut cinste unora care nu merită.
02) M-am tăvălit în cocină.
03) Am urcat la Postăvaru.
04) Am condus fără permis.
05) Am urcat în Tour Eiffel.
06) Am pus mâna pe un şobolan.
07) Nu am făcut baie în şampanie.
08) Am spus "te iubesc" pentru că dădea bine.
09) Am făcut striptease.
10) Nu am făcut bungee jumping.
11) Am făcut nopţi albe şi am surprins răsăritul.
12) Am făcut caca pe câmp, în grup.
13) Am crescut iepuri pe care i-am mâncat.
14) Am mâncat legume din grădina proprie.
15) M-am îmbătat cu bere.
16) M-am uitat cu binoclul la vecine.
17) Nu pot să sughit.
18) Nu am câştigat niciodată la jocuri de noroc.
19) Mi-am fotocopiat faţa la xerox, fundul nu.
20) Am chiulit pe caz de boală, deşi eram sănătos tun.
21) Am spart geamuri.
22) Am făcut pipi în scara blocului.
23) L-am mângâiat pe Vasilică.
24) Mi-am împlinit câteva fantezii sexuale.
25) Încă nu mi-am împlinit alte câteva fantezii sexuale.
26) Am purtat conversaţii inteligente cu boschetari.
27) Am văzut eclipsa.
28) Nu m-am dat niciodată în mountaigne rousse.
29) M-am dat în spectacol pe ringul de dans, headbanging pe Boys, boys, boys de la Sabrina.
30) Am avut două harduri la calculator.
31) Nu am călcat în SUA.
32) Am făcut sex cu necunoscute.
33) Am furat scrumiere şi pahare din cârciumi.
34) Am furat semne de circulaţie.
35) Am furat un tomberon.
36) Am făcut autostopul.
37) Am făcut sex pe plajă.
38) Am votat prost.
39) Am sperat multă vreme că am calităţi speciale.
40) Cred că Batman există.
41) Am cântat karaoke.
42) Am cântat în ploaie şi sub duş.
43) M-am tăvălit în noroi.
44) M-am căsătorit.
45) Am făcut sex la locul de muncă.
46) Am apărut la Surprize, surprize.
47) Am cumpărat flori fără nici un motiv.
48) Am fumat iarbă.
49) Am mixat muzică aducându-mi soţia la disperare.
50) Am mâncat rechin.
51) L-am văzut în carne şi oase pe Daniel Făt.
52) Am fost cusut pe viu şi nu am plâns.
53) Am jucat rolul unui pitic şi am refuzat să port barbă pentru că aş fi fost singurul pitic bărbos.
54) Am cumpărat şi m-am jucat cu jucării de copii.
55) Am intrat cu roata din faţă a bicicletei într-o groapă proaspăt acoperită cu beton.
56) Am făcut poze în ipostaze neobişnuite.
57) Mi-am făcut soţia să plângă de nervi la vederea cadoului oferit de ziua ei.
58) Mi-am botezat câinii cu nume tâmpite: Enache şi Belizarie, ulterior rebotezaţi Bill şi Jack.
59) Am băut cafeaua cu un ministru.
60) Am moşit un câine.
61) Am scris poezie.
62) Nu mi-am făcut încă piercing.
63) Am făcut sex în tren, oral şi anal.
64) Am dormit mai mult de 24 de ore.
65) Am mâncat carne de câine.
66) Am plâns la Rocky 1, 2 şi 5.
67) Am făcut pipi pe colac.
68) Am făcut pipi într-un ceainic rococo.
69) Mi s-a publicat fotografia în presă.
70) Am adoptat gândaci.
71) Am citit Dostoievski.
72) Nu ştiu să joc cărţi (am citit Faulkner!)
73) Am furat un meniu dintr-un restaurant din Sibiu (Capitala Culturală Europeană 2007).
74) Am închis de mai multe ori computerul din buton.
75) Am fost DJ.
76) Am îndemnat la anarhie.
77) Am incendiat o pisică (moartă).
78) Am crezut multă vreme că EMO e o pasăre.
79) Am antrenat Hull City la FIFA 08.
80) Am câştigat cu Hereford Cupa Angliei cât încă era în liga a III-a şi în liga a II-a am câştigat Cupa UEFA.
81) Am adormit la Matrix.
82) Am citit Versetele satanice.
83) Am făcut caca pe mine.
84) Am pus în scenă teatru de păpuşi.
85) Am confecţionat păpuşi din ciorapi şi flotor de wc.
86) Am furat cărţi scriind deasupra numelui proprietarului Cu simpatie de la....
87) M-am lăsat de fumat.
88) Am ieşit pe stradă cu ciorapi de culori diferite.
89) Am fost amendat de către ITB.
90) Am dublat voci şi creat efectele sonore pentru teatru radiofonic - adaptare după Războiul Stelelor (nava prăvălită în apă era o prună aruncată în pahar).
91) Am umflat prezervative cu gaz metan.
92) Am iubit-o pe Madonna.
93) Am lipit pe capacul de la wc un abţibild cu Dinamo Bucureşti.
94) Am dormit împreună cu câini şi pisici.
95) I-am vândut actualei soţii un poster cu Modern Talking.
96) Nu mi-am cumpărat niciodată o umbrelă.
97) Mi-e scârbă de broaşte şi şobolani.
98) Nu am jucat niciodată PacMan.
99) Încă îl consider neconvingător pe Dumnezeu.
100) Am adunat monede dintr-o fântănă cu care am băut bere.

Acestea fiind zise tot nu cred că voi ajunge în iad după moarte. Asta ar fi ca şi cum ţi-ai cumpăra bilete la Năvodari şi te-ai trezi dus cu forţa în Madagascar...

Leapşa mai departe!

Pupat piaţa INDEPENDENŢEI

Să fiu al naibii dacă mai înţeleg ceva? Pe blogul lui Marius Cosmeanu citeam zilele trecute un interviu cu Iozsi (Ioji) Kappl (http://cosmeanu.blog.cotidianul.ro/2007/11/20/interviu-josef-jozsi-kappl-despre-basescu-iaurt-si-pariul-cu-baniciu/) în care acesta îşi exprima simpathy-a (adică mila)pentru "hachiţele de fată mare" marca Baniciu, şi simpatia pentru slabiciunile acestuia claustrofobice:
"Nu o sa cante pentru ca a refuzat invitatia noastra de a participa la acest eveniment. Din ce cauza, nu pot sa va spun, nu stiu, habar nu am. Noi nu l-am dat afara din trupa, nu ne-am certat cu el, dar Mircea are momentele lui. Au mai fost momente in care nu a cantat cu noi. De exemplu, in 1998 am facut un turneu de sase concerte la care trebuia sa fie si el, dar nu a participat. A venit apoi si ne-a spus: „Imi pare rau, am avut o stare nasoala”. Presa exploateaza acest subiect, dar daca sunteti jurnalisti adevarati, nu scrieti ca Baniciu a plecat din trupa. (...) Nu ma feresc de intrebarea asta cu Baniciu, dar nu cred ca va fi acolo. Daca va fi asa, o sa fie ascuns pe undeva in boxe… Nu cred in ipoteza asta. Din moment ce a refuzat sa participe la eveniment inseamna ca nu participa nici la pregatirea lui. In aceste conditii, aparitia lui pe scena ar fi un moment mai ciudat, ca sa zic asa. Dar de ce crezi ca va aparea pe scena? Crezi ca ascundem noi ceva? Ca sa intreb si eu acum…" Întrebare: dragi copii, cum este descris Mircea Baniciu în portretul de mai sus? Răspuns: ca un domn labil emoţional şi laş. Ladima, eterna poveste.


Aproape călduţ, aş zice, astăzi (28 mai 2008) Iozsi (Ioji) Kappl scrie pe blogul lui Mircea Baniciu (http://www.mirceabaniciu.ro/blog/) despre "tiranicul" Nicu Covaci care, obligându-l atât pe el cât şi pe Mani Neumann să semneze contracte de exclusivitate practic a uzurpat spiritul PHOENIX. "Nu stiu dacä s-a observat la ultimele concerte Phoenix, in afara lipsei lui Mircea Baniciu si lipsa altor doi membrii ai Formatiei: Ioji Kappl si Mani Neuman." Aoleu, să înţeleg că pulisca a explodat dom' basistule, de-abia după ce ieşişi matale şi cu hegheduşu din boxe, iaste aşe ori ba? Că până acum Baniciu era un fel de Jackinabox...

"Totul a pornit de la un contract fäcut de “Sefu’” care contine niste paragrafe prin care mi se interzic orice fel de colaboräri cu alti membrii ai formatiei Phoenix in afara trupei Phoeix si aparitia in concerte pe teritoriul Romaniei, iar colaboräri cu alti muzicieni ne-phoenix numai cu admisia “Sefului”. Ca pe vremuri…Contractul i-mi interzice chiar si interpretarea de piese Phoenix in alte colaboräri, autorul contractului uitand de faptul cä unele piese Phoenix sunt chiar compozitii Kappl. In altä ordine de idei oricine in lumea asta are dreptul de a interpreta in concerte orice piese fie chiar si piese Phoenix cu conditia ca aceste piese sä fie trecute intr-o listä care se predä organizatiei respective de drepturi de autor.
Deci eu socotindu-mä un om liber, un liber profesionist intr-o Europä liberä nu pot sä accept un asemenea contract decat cu riscul de a mä träda pe mine insu-mi. Acesta ar fi un pret prea mare pentru cä o parte din filozofia vietii mele constituie si colaborarea cu alti muzicieni, pentru a lega prietenii noi, a consolida prietenii vechi si de a-mi lärgii orizontul musical. Prin alte colaboräri devii mai bun, mai intelept, mai valoros si mai virtuos, ridicand in acelasi timp si valoarea trupei tale. Colaboräri intre muzicieni au existat in toate timpurile, in toatä lumea si la toate nivelele.
Colaborarea mea cu Mani Neumann la trupa lui Mani numitä Farfarello, colaborare care dureazä deja de 5 ani a declansat de fapt conflictul, mai ales cä pe 4 Iulie vom canta impreunä la un festival in Oradea. Mä bucurä enorm sä cant cu Farfarello aläturi de Mani pe scenä, si sä-i dau dovadä de cunoscuta ospitalitate romaneascä in tara in care m-am näscut. Acest gest il socotesc drept un gest nobil fatä de un coleg care meritä sä fie primit cu drag in Romania de colegii säi din Phoenix si de publicul roman, cäruia Mani se consacrase atatia ani de-a randul.
Dupä ce i-am spus “Sefului” acestea in legäturä cu Mani Neumann si dupä ce i-am propus acestuia sä ne-ntalnim cu toti membri Phoenix la o masä rotundä si sä creem un contract care sä satisfacä dorintele fiecäruia in parte, asa cum se procedeazä in lumea ex-dictatorialä, am primit simplul räspuns: (citat Covaci) “semnezi contractul asa cum e vii la concerte, nu semnezi, rämii acasä !!!”. Räspunsul meu a fost clar:”atunci mai bine Stau acasä”
."

Aşadar tăcu mâlc basistul cât avu o pâine de mâncat, acum că nu o mai are nici pe asta se revoltă de numa, empatizând cu bietul Mircea Baniciu, îndepărtat de un tiranic Nicu Covaci. Adevărul că în comparaţie cu un gurist, basistul cam moare de foame. Să fi fost Santana basist, nu mai auzeam noi de colaborările sale cu unul sau cu altul...

Sintetizez:

1. Nicu Covaci mi se pare într-adevăr un dictator, şi un tip neobişnuit cu spiritul de echipă. Aceasta este şi explicaţia pentru care Rolling Stones cântă şi astăzi, în vreme ce din Phoenix a rămas doar vocalul şi bateristul.

2. Este evident că dacă basist de rezervă va găsi uşor, pentru Covaci nu este tocmai uşor să îl înlăture şi pe Lipan, ştergându-se pe bot de tot brandingul pe care îl strânsese Phoenix de trei decenii încoace. Deci Lipan rămâne!

3. Atitudinea lui Kappl lasă de dorit la capitolul coloană vertebrală, atitudine realmente balcanică şi de înţeles însă din această perspectivă. Este însă de înţeles că situaţia basistului este cu adevărat dramatică, din moment ce, pentru colaborări pasagere i se interzice să mai activeze la formaţia pe care a ridicat-o, prin urmare publicarea scrisorii sale pe blogul lui Baniciu trebuie interpretat ca strigăt de ajutor. Anumite temeneli ale lui Kappl rămân absolut memorabile: "Totul a fost conceput si realizat de tandemul Nicolae Covaci - Ioji Kppl, cu observatia cä avusesem marele noroc de a-l coopta de la inceput pe genialul Mircea Baniciu, cu munci grele de comvingere la-nceput dar cu rezultate cu atat mai fabuloase pe urmä iar de la “Cantafabule” incoace pe marele Ovidiu Lipan, acel fenomen “percusiv” unic in muzica Rock romaneascä. De asemenea sä nu-l uitäm pe Mani Neumann care la randul lui e un fenomen unic care colaboreazä cu trupa din 1979 si care a adus de nenumärate ori mari sacrificii pentru a putea canta cu noi in Romania."

4. Pe o piaţă muzicală sufocată de producţii de proastă calitate, trupa fanion a rockului românesc se zbate între mahala şi agonie. Rockul românesc pierde aer sub privirile celor care nu se sinchisesc să îi apropie tubul de oxigen.

5. PHOENIX nu suportă decât o singură formulă de echipă, experimentele cu muzicieni de ocazie degradând pe zi ce trece valoarea acestui supergrup românesc. Reamintesc că în comparaţie cu Mick Hucknole (Simply Red), ales aleatoriu, Nicu Covaci nu este nici vocea, nici chitara, nici managerul, nici măcar graficianul. Fără Phoenix Covaci nu este decât un dictator fără imperiu.

Vorba unui alt "tiran" de care m-am eliberat la timp: "Terminaţi dracului cu prostiile!"

P.S.

Indiferent de epilog, încă mai sper că acesta nu va deveni subiect pentru Diaconescu şi al său zeroteve... Mami, mami, a luat foc pasărea Phoenix. Combustie internă, un fleac, m-au perpelit.

miercuri, mai 28, 2008

Amintiri dorsale la preţuri de mâna a doua

Pe un site cu vânzări de maşini second hand am întâlnit deunăzi o sintagmă care mi-a dat de gândit: ladyowner. Acum nici nu ştiu cum să pun problema, să fie de bine sau de rău să moşteneşti o maşină condusă anterior de o doamnă? Dacă zic că ar fi un dezastru rezultă că sunt misogin şi că nu le acord doamnelor şanse egale, prin urmare tot ce îmi voi dori va fi să achiziţionez un autoturism condus de o doamnă, dar - şi doar atât îmi voi permite să cer în plus - să fie dotat cu driver seat with memory.

Sincer, nu ştiu cu ce se mănâncă asta, dar presupun că atunci când voi lua locul doamnei la volan, scaunul îi va transmite fundului meu amintiri desprinse din experienţa fundului doamnei. Da, m-am hotărât, cred că am destulă încredere într-o maşină condusă anterior de o şoferiţă.

Mundruczó Kornél înainte de Cannes

Iată detalii despre această bijuterie:


Director Mundruczó Kornél
Producer Petrányi Viktória
DOP Erdély Mátyás
Art Director Ágh Márton
Costume Nagy Fruzsina
Production Manager Hidvégi Anna
Focus Puller Csepregi Gergő
Focus Puller Decsi István
HD technician Vécsey Dávid
Gaffer Vákár Balázs
Gaffer Paluch Krisztián
Set Dresser Polgár Tamás
Make-up Levendel Sára
Sound Supervisor Balázs Gábor
Sound Engineer Rajna György
Boom Operator Mohai György
Trailer Gulyás Kis Zoltán
Animal Trainer Körmöczi Bendegúz
Editor Tuza Ritter Bernadett
Post Production OBERON - Szigethy Márton
Lighting and Camera SPARKS
Camera lens SCHWINDL
Audio Mastering Deutsch Gábor
Muzică Péterfy Bori + Love Band
Vampira Péterfy Bori
Bărbatul György Jancsi

Ca regizor invitat de teatrul Krétakör, Mundruczó a lucrat în mai multe rânduri împreună cu Péterfy Bori. Clipul la Vámpír, cel de-al doilea videoclip al celor de la Love Band i-a pus serios la încercare pe oniricul regizor şi pe solistă. În cea de-a doua zi de filmare, la începutul lunii martie 2008, la indicaţiile regizorului, Bori deschide o sticlă de şampanie, al cărei dop o loveşte de la mică distanţă în ochi, deteriorându-i văzul pe o perioadă îndelungată şi ameninţându-i fatal sănătatea.

Trupa se vede nevoită să renunţe la concertul din acea zi, Bori putând relua filmările abia trei săptămâni mai târziu, după un control ocular riguros. Atmosfera enigmatică şi tulburătoare a lui Mundruczó a cucerit definitiv piaţa videoclipurilor pop din Ungaria.

Mundruczó Kornél este câştigătorul premiului criticii internaţionale la Cannes 2008 pentru filmul Delta, filmat în România.

Don't be EMO, just be!

Copilăria conceptului de EMO trebuie să fi arătat cam aşa, descriind întru totul noţiunea: copil bun, în banca lui, finuţ dar pe cale de dispariţie. Animăluţe simpatice (THE EMO KID dixit too, mulţam pentru poză!!!) păcat că dispar repede, prin suicid. Când pleacă din această lume nebună un rebel, vecinii suspină spunând: era o jigodie umană, nu ne saluta niciodată, dacă nu ne omora pisica poate că ar fi trăit şi azi... Când pleacă din această lume nebună un EMO, vecinii suspină spunând: era aşa de politicos, mereu ne saluta respectuos, mai bine ne-ar fi omorât pisica, măcar vedea că nu e nici o scofală... Eu la o anumită vârstă am incendiat o pisică pentru că se împuţise şi nu mai puteam juca portiţa de atâta miros...

Holden Caulfield EMO kid. Ca şi el, Hitler şi-ar fi dorit din tot sufletul să îi salveze pe toţi, după care a realizat că nu mai ştie pe cine trebuia să salveze. După ce şi-a luat viaţa a fost înlocuit instantaneu de sosia sa, instrument satanic al lui Goering. Chiar dacă târziu, acesta a realizat totuşi că nu te poţi baza pe un EMO.

Cine nu are poliţişti să se gândească câtă nevoie are de ei

Citesc Principii firimiturilor de la Abd-Allah http://memorii-bizantine.weblog.ro/ şi mă declar întru totul de acord cu pledoaria pentru cultivarea nebuniei în interiorul cetăţii.

Aici însă intervine o problemă, legată mai cu seamă de proporţii. Iniţial am vrut sa spun "cultivarea cu măsură a nebuniei", după care am înţeles că tocmai acest "cu măsură" reprezintă pericolul. Să pui măsură normalului este probabil cel mai "fără măsură" gest omenesc, la care, nu de puţine ori s-a apelat. Lagărele reprezentau şi ele tot o măsură. Să se anunţe prin decret public că se tolerează anual supravieţuirea a câte 10 miei cu 5 picioare iar ar produce valuri. Probabil că cel mai simplu ar fi să ne facem că plouă, şi ajung de departe la chiar nuanţa la care făcea trimitere Abd-Allah. Portretul robot al poliţistului român este zugrăvit tendenţios doar din motive de marketing.

"Deşi conducea o maşină ştiută numai de el, nu deţinea un carnet de acelaşi fel. Motiv pentru care le propuse un troc. Dacă nu îl amendau, urma să îi ducă la unu’ pe care nu ştia cum îl cheamă dar despre care aflase că are armă fără a deţine şi un permis pentru ea. Pentru cei doi poliţişti ziua devenea roză cu vipuşcă roşie.
L-au urcat în maşina lor cu girofar şi i-au ascultat nerăbdători îndrumarea."

În realitate, cei doi poliţişti de la Abd-Allah descoperă El Dorado, labirinturile invizibile ale oraşului din vis. Acolo probabil, etern tineri, o vor întâlni pe Pena Corcoduşa în toată splendoarea ei de femeia încă inconştient de netrecută. Sau poate că nu, poate că Sexy Izraela îi va invita la o cafea cu zaharină, urmând împreună să poştească o ţigară cu filtrul mânjit cu ruj.

P.S.

Nebunia ca marcă este atât de relativă, poate pe cât de relativă este şi realitatea. Singura diferenţă este că dacă ai găsit oraşul de aur din care ulterior eşti expectorat, vei vedea lucrurile dintr-o cu totul altă perspectivă. Referinţe critice: Tinereţe fără bătrâneţe, The Chronicles of Narnia, Trilogia inelului.

EMOragie colectivă

Nu am un vocabular pe cât mi-aş fi dorit de bogat. Aseară am căscat ochii şi m-am întrebat filozofic cu privire la rolul meu în societatea modernă, pornind de la necunoaşterea termenului de EMO. Dimineaţa, într-adevăr ar da bine să declar că nu am pus geană pe geană, ceea ce nu este adevărat, dimineaţa sun o prietenă - Haudi Partănăr - şi îi cer părerea cu privire la semnificaţia termenului de EMO, în speranţa că nu cunoaşte şi că vom bârfi împreună ultima ştire legată de fiica unei parlamentare, exponentă a acestui curent.

Victimă a propriei mele ignoranţe, aflu că de fapt mingea era la mine, de atât de multă vreme încât, acoperită cu muşchi se confunda deja cu peisajul. Am aflat aşadar că EMO este un concept care se referă la tinerii trişti. Prin urmare, atunci când eşti trist te tai cu lama pe mânuţe iar când eşti foarte trist te tai cu lama la gâtuţ. That's EMO!

Cică Tokyo Hotel ar fi trupă EMO. Trag eu concluzia că ăştia sunt de fapt nişte tineri întârziaţi, care, mult prea demni pentru a adopta ideologia The Cure sau Siouxsie and the Banshees sau chiar lookul punk-goth şi-au impus o imagine care să îi caracterizeze. Şi sunt îngrozitor de trişti. Probabil că de la plictis. Să fie acesta spleenul noii generaţii???

R u EMO enough?

marți, mai 27, 2008

Taurina dacă e face omul orişice


Freud spunea că dansul este proiecţia pe verticală a ceea ce de obicei facem pe orizontală. Şuie Paparude cântă ceva înfiorător de indiferent pe un scenariu cenzurat de Bitter Moon. Aştepţi epilogul, vorba celor trei paparude, desenat de fraier, după care mai pui piesa o dată, să înţelegi mai bine ce ţi-a scăpat. Şi din nou aştepţi să se întâmple ceva, citat parţial din Omul cu şobolani, 1 mai, 1 iunie, 23 august, 1 decembrie, 25 decembrie, la mulţi ani cu multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor, frumusetea iernii cu albul fulgilor de nea presarati peste gandurile noastre, cu dulcele ecou al colindelor, cu imaginea in suflet a celor dragi, ne va petrece intr-un nou an impliniti, iubiti, fericiti. Sa avem un 2009 asa cum ni-l dorim!

Cu zâmbetul pe buze este un clip despre cele mai triste jocuri de societate pe care le jucăm uneori prost în primă instanţă şi bine în ultimă instanţă, despre singurătate, despre refuzul de a nu mai fi singur. Despre cum e să muşti din măr lângă cadavrul disecat pe care se plimbă viermi. Miaela nu fi tristă, chiar că semeni cu-o artistă. And his ghost may be heard as you pass by that billabong,"Who'll come a-Waltzing Matilda, with me?"

Cu zâmbetul pe buze de la Şuie Paparude mă lasă fără zâmbet pe buze. Noroc că apare şi Berbecu în situaţie post - taurină, adică o chestie care e pentru atunci cand nu mai ai cu ce si cu bombonele dintr-alea mici de coliva şi tot de la taurină revelaţie cu secs oral şi cu jocul de GO învăţat într-o teleconferinţă, bine bine...am mancat capsuni si am baut taurina...cred ca acum o sa fac pufos....

Berbecule, this one goes for you! Cu zâmbetul pe buze, măcar tu, în comparaţie cu ei, dacă bei taurină te simţi inegalabil.

P.S.

2008 şi muzica revendică alt gen de exprimare, de aici fascinaţia ultimelor albume de la Şuie Paparude şi Portishead (cât de lapidar pot suna Cu zâmbetul pe buze şi Machine Gun...).

Cât fu de rece războiul rece


Noţiune de bază pentru începătorul în ale artei: încearcă dar tinere spre a citi dincolo de forme şi enunţuri şi nu cădea prizonier al titlului. Orbitor nu este un roman despre unii care îşi pierd vederea, Demonii nu este o carte despre draci, Zgomotul şi furia nu are nimic de-a face cu The Fast and the Furios, cum nici Chariots of Fire nu este un film cu căruţe.

Acestea fiind zise putem începe să vorbim despre realismul în artă. Sau mai bine nu. Ideea e că, pentru a nu o mai lungi, atunci când vine vorba de Războiul Stelelor, Trilogia Inelului, Matrix sau Indiana Jones, strămoşii noştri au ales să nu folosească nici un fel de disclaimer prin care să avertizeze publicul cu privire la momentul în care realitatea se opreşte şi ne invadează ficţiunea. Acum faptul că membrii Partidului Comunist Rus îndeamnă masele la boicotarea naţională a noului film din seria Indiana Jones s-ar putea să nu fie neapărat rea intenţie, cât rezultatul unui discernământ oniric. Se pune mai departe în îndemnul la boicot că: "acest film încearcă să discrediteze ideologia comunistă şi să deformeze istoria".

Prin urmare, prea multele producţii fantastice care au invadat marile ecrane le-au cam făcut rău comuniştilor ruşi, din moment ce privesc un film de aventuri plasat în anul 1957 ca pe o felie de istorie. Membrii Partidului Comunist din St. Petersburg au declarat pe un site web, săptămâna aceasta că: "Uniunea Sovietică în 1957 nu a trimis terorişti în SUA, ci a lansat un satelit", spre admiraţia întregii lumi. Despre acelaşi film Indiana Jones şi împărăţia craniului de cristal, comunistul moscovit Andrei Andreyev spunea că "este foarte deranjant să vezi regizori talentaţi provocând un nou război rece".

Luni să pofteşti cu tăticul tău tuns, băieţică! Din nefericire, pentru visătorii comunişti ruşi, filmul cu pricina s-a instalat de la bun început în topul box-office-ului şi mult mai trist pentru ei, eu cel puţin nu m-am gândit nici măcar o secundă în sala de cinema la cât de competent, atletic, cult, erudit şi interesant de ştiinţele oculte era comunistul rus trimis în acţiunea. Poate şi pentru că oricât de mult s-ar fi străduit Kate Blanchett şi compania, tot nu m-a convins că ar avea ca limbă maternă rusa.

luni, mai 26, 2008

Băiuţeii, între anamneză şi folclor

Băiuţeii fraţilor Florian este o carte care ar fi meritat să aparţină unui autor anonim. Îmi place cum sună asta: toate aceste moşii aparţin de drept omului inexistent... Cele de mai sus reprezintă cea mai bună dovadă a unui egoism subliminal. Aşa mă comport când îmi doresc ceva cu desăvârşire, depun eforturi să trec acel lucru în avutul obştesc, reminiscenţe ale neocomunismului căruia îi sunt tributar. Băiuţeii aparţine fraţilor Florian doar în măsura în care pornim de la premiza că avem în faţa locului un jurnal. Dacă e însă ficţiune, scuzaţi-mi cupiditatea, dar am de făcut o împărţire frăţească între Salinger, Cărtărescu, G.M. Zamfirescu, Ferenc Molnár, Mark Twain şi Faulkner. Şi mine. Anumite fragmente îi au ca scribi pe fraţii Florian, pe o idee de mine. Pentru că - şi aici ceea ce voi spune e pe riscul meu - copilăria în Bucureştiul anilor ’80, indiferent de universalitatea copilului, porcăria aia cu Nică şi copilăria copilului universal, pe care trebuia să o învăţăm pe dinafară în comentariile de liceu, era universală prin nevoie. Trăgeam cu toţii cu cornete prin ţevile subţiri de electricitate, pentru că nu ne permiteam nici arbalete şi nici alte drăcării. Şi era al naibii de bine. Iarna ne dădeam pe derdeluş cu aceleaşi sănii de lemn, făraşe şi pungi de plastic pentru că mai mult nu avea sens. Spre anii ‘90 mai apărea câte un tolomac cu bobul acela cu ghidon de pegas şi se cam juca singur. Mingea de 18, de 35, zmee, palete de badmington, bobo, coardă…

Dogmatismul acesta nu îmi aparţine, el este proprietatea unei nostalgii însoţind precum umbra liberul arbitru. Prin urmare, fraţii Florian nu ar putea ăn veci scandaliza cu cartea lor, ceea ce şi-ar fi putut aroga, şi au şi reuşit de altfel fiind echilibrul. La patru mâini, Băiuţeii este o scriere Jekill/Hyde, cu sinapse ciupite uşor şi cu o uimitoare cursivitate între imediat şi oniric. De aici universul deschis şi reţinerea de la patimă. De aici luminozitatea străbunilor, dandysmul cosmopolitului Mircea în comparaţia cu portretul înneguratului Vasile Badislav-Cărtărescu.

Îmi amintesc de fragmentul vizual din Shawshank Redemption cu inscripţia de pe peretele motelului Brooks was here. Citind Băiuţeii îţi vine să scrii pe fiecare pagină pe care te regăseşti: şi cutare a trecut pe aici!

Balada Miaelei "spintecătoarea"

Stai o clipa Veto, fiindca vreau ca sa te fac,

O clipa Veto, fiindca vreau ca sa te fac,

Stai o clipa Veto, fiindca vreau ca sa te fac,

Ho Veto, fiindca vreau ca sa te fac,

Sunt Terente, ba nu, sunt Jack Spintecatoru,

Terente, ba nu, sunt Jack Spintecatoru...

Miaela, această mult dorită Mallory Knox a României intră în casă, trântind în urma ei uşa cu piciorul, de parcă ar fi evitat să dea ochii cu ceva. Câteva post-it-uri o aşteptaseră toată ziua să le recitească şi să le transmită decizia ei imediată: intru în politică, da! Acum, după ce se întorsese de la Diaconescu era cu mult mai confuză decât fusese când sunase la redacţie şi se oferise să vină în direct, pur şi simplu schimbase imaginea de Mona Lisa sexy şi enigmatică cu cea de hibrid între Nikita şi Oana Roman purtând perucă de calitate inferioară.

Miaela, supranumită peste noapte "spintecătoarea de cadavre", fericire maximă că nu s-a ales varianta "spintecătoarea de saltele cu zegras" ajunsese la înţelepciunea maximă atunci când alesese să devină persoană publică. Ştia că nimeni nu va bănui că totul fusese pus la cale de ea de îndată ce psihoza cu "asistentele sexy" părea să se îndrepte spre un final previzibil. Publicul dorea mai departe o femeie practicând meserii neconvenţionale. Între ea "autopsistă", "programatoare" şi "gropară" prima variantă îi garanta instantaneu succesul la public. Noroc cu balurile mascate din tinereţe, la care participase din plin. Şi când te gândeşti că demersurile ei de acum ar fi putut fi preîntâmpinate încă de când îşi făcuse contul Vera Renczi (http://www.agonia.net/index.php/author/0012484/index.html?newlang=ron) pe mizeria de http://www.poezie.ro/.

Sfârşitul frumuseţii trebuia să coincidă cu altceva, iar în cazul Miaelei, cu începutul carierei politice. Votaţi "spintecătoarea", votaţi pentru emanciparea femeii. Stimate alegătoare, faptul că nu m-am ascuns, deşi nimeni nu m-ar mai fi recunoscut astăzi, este mesajul meu. Trăiască femeia fotomodel de orice fel! Minunile pe pământ au fost create ca noi să avem lângă ce să ne fotografiem.

Il est là au pied du calvaire il vient de mordre la poussière, les vautours ne lui laisseront que les os et les éperons...

Cum putea câştiga România Eurovision

Anul trecut, în cu totul alt spaţiu virtual încercam să generez reţeta piesei câştigătoare la Eurovision. Nu m-am schimbat deloc, la fel făceam după ce văzusem Rocky, vreo săptămâna am dat cu pumnul în pernele mamei şi jonglam o minge de tenis în drum spre şcoală. Pe urmă mi-a trecut. Nu s-a schimbat nimic. Până atunci aş fi zis că România ar fi putut câştiga Eurovision-ul dacă s-ar fi prezentat fie cu Grumaz, fie cu Naomi - travestitul, ambii cântând Nuareimportanţăce.

Acum reţeta pare a fi alta: acelaşi Nuareimportanţăce, de data aceasta în interpretarea unui Nuareimportanţăcine dar, atenţie, însoţit de VIP-uri româneşti de renume mondial. Să zicem Trăistariu cu ale sale iiiiiiiii-uri generate de ameninţarea tăierii omuşorului cu forfecuţa de unghii însoţit pe scenă de: Ilie Năstase care închide şi deschide umbrele, Nadia Comăneci, şpagatul pe o bârnă adusă pe scenă adhoc, Gică Hagi care ţine mingea pe picior, toate acestea alături de Costel Busuioc costumat în îngeraş, intonând din când în când câte un Ave Maria, în timp ce este balansat din înalt cu o cordelină supraelastică.

Am văzut ceva similar la Eurithmics, care, nu a câştigat cu There must be an angel mai nimic, cu excepţia unor teancuri de bani...

Eu cred că la anul se vor purta pe scenă animale !!!

duminică, mai 25, 2008

I want to know what love is


I don't want you to show me...Nu, nu, nu şi iarăşi nu.Citeam dimineaţă confesiunile Simonei Sensual, individa care "s-a autodenunţat" de la bun început pentru a se distinge faţă de celelalte blonde din "show-biz"-ul românesc actual şi pentru a îi trimite pe cei mai trecuţi prin viaţă dintre noi la nume de poveste precum Miţa Biciclista sau Nuţi Curdefier. Domne, când să zic şi eu că senzuala e măcar psihopată, hop "Nu e bine ce am facut si nici nu te ajuta cu nimic sa procedezi asa, dar aveam o varsta si mi se parea ca totul e permis in numele iubirii." ca imediat, borderline bipolar, forever biting on your nuts..."Ceea ce, evident, nu este adevarat."

Dar ca să n-o mai lungesc, Simona Senzual la 17 ani a vrut să ia nişte pastile "din dragoste" pentru bărbatul care tot din dragoste a împins-o şi mai târziu la nişte gesturi care în mod normal ar fi trebuit să o ejecteze direct la penitenciar, pentru a-şi schimba numele în Simona Penal, dar de la voinţă la putinţă, vorba ceea..., prin urmare să spunem cu toţi în cor, dă-l păcatelor de-amor dar doar a vrut, adică nici măcar n-a vrut, s-a fîstîcit fata şi a greşit termenul, s-a gândit. Titlu numai bun de presă de doi lei: Guzganu a vrut să spargă o bancă, nu frăţie, m-am gândit că dacă aş sparge o bancă aş fi bogat - gândul că am gândit ca Simona Senzual îmi dă fiori...Gândul că mă vei respinge iară, gândul mă-nfioară, lasă-mi doar prietenia care glasul meu o cheamă.

Mă rog, pe care glasul meu o cheamă, dar piesa e un clasic şi Dan Spătaru e acolo unde ar fi ajuns Simona Sensual dacă ar fi îngurgitat medicamentele cu pricina, care poate erau contra diareii, biata micuţă, de la dragoste uneori îţi mai freamătă şi stomacul, fluturii cu pricina, aşa că să nu exagerez.The best is yet to come!"Acum, ma bucur, evident, ca nu am facut-o. Era o prostie de adolescenta indragostita. Un an mai tarziu, la 18 ani, am inceput sa vad deja altfel lucrurile. Cand eram suparata, nu ma mai gandeam la sinucidere, ci doar la felul in care ii voi lovi masina. I-am lovit absolut toate masinile, nu am ratat niciuna. Asta era razbunarea mea. Am intrat de 10 ori cu masina mea in automobilele lui. "

Întrebare legată de semantica limbii române: se poate vorbi de "din dragoste" chiar şi atunci când de fapt e vorba de "din gelozie"? Cam asta este problema senzualei, habar n-are ce să facă cu limba română. Sau habr n-are ce e aia "dragoste". Să ne-o imaginăm să batem puţină dragoste, să umflăm dragostea din spate, să desfundăm dragostea... În numele iubirii, senzualo, lasă-neeeeee!

sâmbătă, mai 24, 2008

First we take San Marino, then we take Berlin

Eurovision 2008 anul acesta mai jenant decât toate celelalte ediţii de până acum, votându-se cu nesimţire politic până la limitele obsesiilor. O singură excepţie notabilă, tot politic, care însă ruptă din context impresionează: Turcia acordă Armeniei maximul de 12 puncte. Moldova şi Spania ne acordă singurele 12 puncte.
Soluţie pentru Eurovision 2009: fiecare instituţie să îşi sprijine angajaţii să călătorească în Europa în ziua concursului, pentru a vota România prin sms. Ţări în care turiştii români ar depăşi numeric băştinaşii: San Marino, Lichtenstein, Malta. And 12 points go to...

If you believed they put a man on the moon

M-am entuziasmat o vreme, de Costel Busuioc, dovadă că visul american m-a înmuiat şi pe mine. Minunea s-a întâmplat am lăcrimat şi la altceva decât la Rocky [Adrian is trying to get to Rocky in the ring] Rocky: Adrian! Adrian: Rocky! Rocky: Adrian! Adrian: Rocky! Rocky: Adrian. Adrian: Rocky după care nu m-a mai interesat subiectul.

Deşi invers cronologic vorbind, am ajuns în sfârşit la Paul Potts, galez din Cardiff, ce până la ediţia în cauză a Brittain's got talent lucra într-o firmă de telefonie mobilă, după ce avusese probleme cu poliţia şi cu liveul. Cu nume de dictator Camodgian, poate de aici lipsa sa de încredere în sine, Paul a îmblânzit scorpia de Simon Cowell. Paul Potts a câştigat evident concursul britanic, editându-i-se până în prezent un album cu arii din opere şi prestând în faţa reginei.

Careful with that axe, Eugine

The Damned Generation pe islaz, fumând iarba dracului înfăşurată în hârtie igienică de calitate inferioară, cu aşchiuţe strivite printre texturile aspre ca glaspapirul. Ajunsă în zona folosită de obicei ca păşune, the Damned Generation scoate aparatul foto. Nu exista un act normativ care sa trateze explicit fotografierea. In principiu atunci cand vorbim de locurile publice fotografiatul nu poate fi interzis, cu exceptia obiectivelor protejate ca secret de stat sau secret de serviciu. In spatiile care nu sunt publice de ex. magazine, locuinta unei persoane trebuie respectata dorinta acestora. Desi chiar daca faceti fotografii in aceste situatii nu puteti pati prea mult din punct de vedere juridic, deoarece trebuie demonstrat un prejudiciu adus de fotografiile dvs. pentru a putea sa fiti sanctionat. Prejudiciu adus lui Baci Florea, că dacă vede baciu Jiji, rivalul de la Spelunca Mare cât poate fi de pitorească România, fuga vine şi îi ia păşunea. Fericiţi, libertate, facem poze la ce ne iese în cale.

Fumat, Vasile, netezeşte cu picioarele o foaie din Cancan, slăvit fie-i pentru eternitate copyrightul. Aici îi cade un ochi pe titlul "S-a pozat in timp ce autopsia o doamna" în timp ce celălalt ochi era pe o femeie, căreia e drept că nu îi spusese niciodată doamnă. O femeie.

"Ziarul nostru a intrat in posesia unei fotografii, in care o asistenta medicala apare zambitoare alaturi de cadavrul unei femei, despicat pe tot abdomenul, cel mai probabil pregatit pentru autopsie." Bre Narcis mâncaţi-aş gura ta, de unde ştii tu nenică că duduia e asistentă medicală, dacă nu vrei să te banuiesc că ştii mai mult decât scrii? Şi mai e ceva, zâmbetul de Giocondă nu altceva, asta nu zâmbeşte măi, aşa e gura ei, iar ca să îţi dai seama dacă cineva zâmbeşte, mestecă sau se screme trebuie să îi spui o glumă. "O echipa Cancan s-a deplasat la Tulcea, acolo unde ne-a fost semnalat ca ar fi fost facuta fotografia, la sfarsitul anului 2006. Incaperea ce servea drept morga, unde tanara imbracata in halat pare a fi impasibila in fata imaginii femeii cu matele pe-afara, nu a putut fi identificata." Păi impasibilă, normal, ce, eu când fumam pe vremuri jitane mă strâmbam la primele fumuri în piept? Pai de aia nu fumează bre jitane decât Serge Gainsbourg şi alţi câţiva morţi, pentru că ăştia prin natura meseriei lor erau impasibili. "Reporterii au aflat, insa, ca in urma cu niste ani morga de la Tulcea a fost renovata in totalitate, de la zugraveala pana la ferestre care au fost inlocuite cu geamuri termopan. Pe de alta parte, unii angajati au sustinut ca ar recunoste-o pe fata si i-au indicat chiar un prenume, Alexandra, insa medicii legisti au afirmat categoric despre tanara ca le este total necunoscuta. Nici politisii tulceni - in special cei de la Omoruri, care lucreaza frecvent cu medicina legala, nu si-au amintit chipul blondei asistente. In orice caz, oamenii legii, uimiti la randul lor de fotografie, au inceput cercetarile pentru stabilirea identitatii fetei." Eu nu pricep ce i-a uimit într-atât, pfffffffffffffff, sex-appealul fetei cu zâmbet enigmatic sau femeia cu maţele pe-afară, ca să citez corect cancanul. "Persoana din Tulcea care a sustinut ca detine mai multe fotografii cu asistenta care a pozat cu un cadavru a precizat ca acestea i-au parvenit printr-un prieten si ca nu cunoaste identitatea fetei. A refuzat, insa, sa arate celelalte fotografii si sa ofere alte amanunte care ar fi putut conduce la identificarea tinerei."

Vasile lasă cititul, se apropie de Gogu, zis şi Mortu, care zace pe o piatră, cu fumuri în nas şi zice către pozar: Băi, pozează-mă frăţie cu cadavrul!

Săpânţa revisited

Trecea caru', scârţa scârţa, căruţaşul pârţa pârţa la hârtoape...

Un tâlhar la drumul mare s-a gândit să mi-l omoare.
Vorbeşte cu păduraru şi îşi varsă tot amaru'
Păduraru, om cu şcoală cu-o extracţie primară
Scoate trunchiului mijlocul şi omoară dobitocu'
Prăvălind din sus de vale buturuga pe cărare.


Aşa a pierit Vasile, a pierit mări cu zile...

Păduraru' şi tâlharu' făcutără bani cu caru'
să-i acuzi nici că e cale, cât pădurea-i în picioare...

vineri, mai 23, 2008

Dick, the fellow formerly known as Richard

"Adrian Mutu a avut o întâlnire emoţionantă cu şase dintre componenţii „naţionalei” României cu dizabilităţi intelectuale. Copiii abia s-au întors de la „Euro Special Olympics” ... Cum România a ajuns după opt ani la turneu, echipa de fotbal cu dizabilităţi intelectuale a fost chemată să ia parte la turneul final, găzduit chiar de Elveţia şi Austria. Au participat toate echipele calificate plus alte şase formaţii invitate. România a învins Irlanda cu 3-0, a făcut 1-1 cu Spania şi cu Rusia şi a pierdut cu Ungaria şi Turcia!" se scrie în Gazeta Sporturilor.
Eu care mă amăram de destulă vreme de situaţia din fotbalul maghiar şi de eşecurile pe bandă rulantă ale naţionalei, actualmente antrenată de Erwin Koeman, care mâine va da şi primul examen la Budapesta, într-un amical cu naţionala Greciei am rămas plăcut surprins de victoria componenţilor cu dizabilităţi intelectuale ai "naţionalei" Ungariei. Prin urmare oligofrenii maghiari joacă mai bine fotbal decât oligofrenii români...
Şi apropo de asta, miercuri seara, după finala ligii, postul tv m1 a difuzat la ştiri o secvenţă cu un tânăr, fără vreo pregătire superioară, ajutat de o fundaţie să se angajeze într-un supermarket. Meseria acestuia era să strângă coşurile. Profesiunea sa de credinţă, fiindcă avea şi aşa ceva era "să strângă coşurile în aşa fel încât să nu îi derajeze pe cumpărături şi nici să nu îi lovească". Abilitate specială. Tânărul povestea zâmbind, vizibil mândru de statutul său.
Spleen. Cât de puţin îţi trebuie pentru a fi fericit...
Pleased to meet you, hope you guess my name...