Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

vineri, ianuarie 20, 2012

Iulian Canaf şi Excentric Blues Band în primul concert internaţional Miskolc, Ungaria

Dragilor, dragelor,



iată marea veste promisă!



În data de 25 februarie 2012, de la ora 20.00, pe scena mare în aer liber de la Miskolc, la invitaţia ICR Budapesta, Iulian Canaf şi Excentric Blues Band vor susţine primul concert în afara României, în prezenţa unui public de minim 15.000 de oameni. După concertul grupului ieşean, de la ora 22.00 va urma concertul trupei maghiare pop-rock Republic, unul dintre cele mai apreciate grupuri din Ungaria în ultimii 20 de ani.

Iulian Canaf alături de Excentric Blues Band va susţine un concert electrizant de circa 60 minute, pentru care au fost alese preponderent piese ritmate, din dorinţa de a ţine publicul conectat la energia sa debordantă şi de a îi face pe spectatori să uite de frigul din luna februarie.

Aşadar Iulian Canaf este Vocea României, deocamdată în Ungaria.

miercuri, ianuarie 18, 2012

Te-ai logat - eşti administrator de Fântânele în Mureş

Cred că am descifrat enigma cu Fântânele de Mureş. Jurnaliştii nu au acces la informaţii în această comună, din cauza lipsei vreunui administrator. Probabil că anteriorii administratori au dat bir cu fugiţii tot din cauza paranormalului de Fântânele, prin urmare în prezent se caută un administrator.



Şi nici măcar nu este complicat să devii administrator într-o comună, după cum ni se şi aduce la cunoştinţă în acest anunţ: Pentru a putea fi administrator intr-o comuna trebuie sa va logati! Atâta neică, şi tot nu se învredniceşte lumea să se logheze.



Fântânele, ce mai!

Un nume pentru eternitate - Fântânele de Mureş

Într-adevăr, după atâta căutat nod în papura unor ziarişti, în definitiv de ţâţe, fofo şi chiloţi, am realizat, cu ajutorul celor de la Arad City Blog că până şi jurnalismul nu este altceva decât o mare, imensă, nesfârşită deşertăciune.



Ce naiba mai poţi spune (vorba de început a lui Segal în "Love Story"...) despre un secretar care este suspendat, fie că el provine din Fântânele sau din Bengeşti Cocâdia? Nimic. Simplu, numele oraşului: Fântânele.



Spui Fântânele şi e suficient. Numele oraşului sinonim cu buricul paranormalului, Fântânele, acest Haven de România (se poartă aceste integrări în natură!!!). Jurnaliştii arădeni reuşesc astfel să facă o sinteză a energiilor şi a întâmplărilor canalizate în frumoasa lor localitate prin simpla rostire a numelui Fântânele. Prevăd de aici o minunată licenţă jurnalistică ce se va concretiza, articol de articol prin simpla rostire a cuvântului Fântânele.



O fată a fost găsită beată într-un şanţ. Fântânele.



Un cetăţean şi-a dat foc la batistă. Fântânele.


O femeie a născut doi copii, fraţi. Fântânele.


A venit primăvara. Fântânele.



Se mărită Veta. Fântânele.


Azi, mi-a curs nasul. Fântânele.



Şi povestea continuă. Nu este nevoie decât de un strop de imaginaţie. Fântânele.

Apropo,iată şi linkul pentru cei care se îndoiesc de bunele mele intenţii. Fântânele!!!

Marian Vanghelie iese din clozet cu ajutorul Oanei Niculescu Mizil

În imagine: Oana Niculescu Mizil şi trei bărbaţi: soţul ei, Marian Vanghelie (amantul) şi soţul acestuia. De la dreapta la stânga sau de la stânga la dreapta, nu mai are nicio importanţă, câtă vreme toţi o au ca numitor comun pe doamna pe care o cheamă ca pe oraş. Poate că importanbţa există doar la nivel gramatical sau lingvistic, dar chiar nu mai contează. Acum, cu acest document în faţă pot să declar mândru că am avut dreptate, da, Marian Vanghelie e gay.



Şi dacă nu mă credeţi, iată ce declară aici chiar Oana Niculescu Oraş: "Atât eu cât şi Marian ne-am separat de soţii noştri şi suntem în relaţii foarte bune cu ei ", a spus Niculescu Mizil pe blogul personal. " Adică ea de soţul ei şi el de soţul lui. Mi se confirmă aşadar bănuiala pe care am început să o am de când l-am auzit prima oară pe Vanghelie rostind chestia aia cu "google". El săracu a rostit corect şi cu mesaj, chiar "cacăl", noi însă ne-am grăbit să interpretăm ca pe "gagăl".




Mai am puţin şi mă voi bate în previziuni cu Carmen Hara! Mi-ar plăcea să o văd pe Hara, cum, la final Champions League cu Rapid, la 3-0 pentru giuleşteni aceasta pronostichează victoria Rapidului. Nu mă interesează că până acum nu a făcut decât să abereze, pentru asta sunt gata să o absolv...

Cine m-a... Gia?

Nu îmi place Cinemagia, care, în cel mai bun caz ar putea fi un site mediocru de traducători engleză-română! Nu cred că în România câţiva oameni deştepţi şi iubitori de film nu ar putea pune de un website pe care să îl înnobileze cu percepţiile lor personale şi evident, originale. Dintr-un motiv sau altul uite că lucrul acesta întârzie să se întâmple, iar Cinemagia, care îmbătrâneşte sub ochii noştri devine cel mai îndrituit organ în materie. Din nefericire, Cinemagia îmbătrâneşte după ce anterior se ramolise. Oamenii cu păreri sunt cei care animează site-ul şi din când în când apare Columbeanu (Pitbull) cu câte un articolaş vitriolic în stil propriu, din care mai străluceşte, rar, dar străluceşte totuşi, adevărul.


Din dorinţa de a umple serverul şi de a fi la zi cu informaţia, redactorii de aici sunt nişte oameni repeziţi cărora dacă le-o scoţi la înaintare pe trans-secsuala Naomi şi pe trans-nas-oala
Ţonciu vor da iama în prima, pentru că e blondă. Odată pornit un articol pe Cinemagia, aşa rămâne, de parcă le-ar fi frică să le vorbească comatoşilor ca nu care cumva să îşi revină la viaţă şi să îi hărţuiască.


Aşa s-a întâmplat cu Napoleom Helmis-ul de altădată, astăzi Nap Toader şi în buletin, regizorul filmului românesc "Nuntă în Basarabia". Nici până astăzi cei de la Cinemagia nu şi-au reparat greşeala, aşa că îl veţi întâlni aici pe regizor când cu numele de Helmis, când cu cel de Toader.


La "Bela Lugosi...", filmul lui Iepan, situaţia este şi mai jenantă. În româneşte îl întâlnim pe Bela Lugosi, iar în engleză pe Bella Lugosi, un fel de Jack şi Jill la care puţini dintre noi ne-am fi gândit. Deşi dedesubt apare clar scris numele acestuia în română, redactorii site-ului s-au ambiţionat să-l feminizeze, de aici şi bănuiala mea că Naomi are pe site-ul acesta un succes nebănuit.


Sunt gata acum să fac un rămăşag cu voi. Pe cât punem pariu că nici măcar nu îi pronunţă numele [bell:lla] ci [belo]? Vreţi să ştiţi şi de ce? Pentru că în felul acesta maschează cât pot atracţia pe care o nutresc pentru trans-secsuali.

Revoluţia misoginilor: femeia, un instrument, ca şi limba

Să ne înţelegem, în limba română când e vorba de persoane fizice naţionalităţile la genul feminin se fac de regulă după următoare regulă:
- adăugarea la forma de masculin a sufixului "că", cu, pe alocuri unele vocale de legătură ce le preced.

Exemple: ungur-oaică, chinez-oaică, turc-oaică, român-că (nu românoaică, please!!!), belgian-că, egipteancă, american-că, franţuz-oaică, bulgăroai-că, evrei-că, sârboai-că, nemţ-oaică, ceh-oaică, englez-oaică şi în cele din urmă, spaniol-oaică


Excepţie - adăugarea la forma de masculin a sufixului "ă", ca şi în cazul limbilor ţărilor respective.


Exemple: irlandez-ă, finlandez-ă, slovacă-ă, austriac-ă, portughez-ă, islandez-ă, albanez-ă, danez-ă,



Prin urmare, atunci când vorbim de o persoană fizică trebuie să ţinem cont de această regulă dar mai ales de excepţia care îi stă alături. Vorbim aşadar despre o "doamnă spanioloaică" şi nu despre una spaniolă. Să ne imaginăm cum ar suna: doamna chineză, doamna americană, doamna ungară, doamna română... Bleah...


Iată însă în cele ce urmează, aici, manifestul revoluţionar al celor care vor să ne înveţe că femeia este pe picior de egalitate cu limba, adică un instrument...

Au fost multe frumuseti care i-au cazut la asternut seducatorului actor roman Ion Dichiseanu, una dintre acestea fiind bomba sexy a anilor a50, spaniola Sara Montiel.

marți, ianuarie 17, 2012

Un pupitru de montaj şi nişte americani civilizaţi...

Iată mai jos un montaj absolut superb, cu vedete de la Hollywood întâlnindu-se în absolut şi cântând împreună "Hello", piesa lui Lionel Ritchie.


Enjoy!

Mihai Trăistariu primul succes în teatru la primul rol - o găină rănită în Amor

Iată aici dezvăluiri cu privire la primul rol în teatru, încă student fiind, pentru Mihai Trăistariu: "Când a aflat că va interpreta rolului unui sinucigaş, i s-a făcut pielea de găină, nu de alta, dar, pe când avea 20 de ani, şi el a vrut să-şi pună capăt zilelor.

Când i s-a dat rolul pe mână, Mihai deja ştia să intre în pielea personajului, fără prea multă regie, căci, pe când avea 20 de ani, şi solistul a vrut să-şi încheie socotelile cu viaţă, după ce a fost rănit în amor."



Deşi nu se dau publicităţii mai multe date cu privire la personajul interpretat de Trăistariu, din textul de mai sus am reuşit să identific că ar fi vorba nici mai mult, nici mai puţin despre o găină, dar nu una comună ci una sinucigaşă. O găină rănită în Amor. Amor este o localitate localizată în Leiria, pe litoralul Pinhal în Portugalia, la coordonatele geografice 39° 48' 0" Nord, 8° 52' 0" Vest. Evident că Trăistariu, lipsit de faţa portugheş va fi salvat de costumul de găină, pe care îl va purta cu evlavie până la sfârşitul piesei, când, fireşte, din sală publicul va arunca în el cu propriile sale ouă. Din respect şi numai din respect pentru cât de bine a intrat în pielea personajului.


Cotcotcotcotcotcodaccccc.

Bicentenar Carol Popp de Szathmáry, erou episodic şi în "Zilele regelui" de Filip Florian

Bicentenar Carol Popp de Szathmáry
Marţi, 17 Ianuarie 2012 18:00
Institutul Cultural Român de la Budapesta(1146 Budapest, Izsó u. 5.)

Cu ocazia a împlinirii a 200 de ani de la naşterea artistului fotograf Carol Popp de Szathmáry Institutul Cultural Român din Budapesta, în colaborare cu Asociaţia Artiştilor Fotografi din România (AAFR), organizează o expoziţie omagială cu fotografii originale prezentate de Attila Molnar şi exponate digitalizate, realizate de AAFR. Vernisajul va avea loc în data de 17 ianuarie 2012, ora 18:00, la sediul ICR Budapesta din strada. Izsó nr. 5.

Carol Popp de Szathmáry, pictor, grafician transilvănean, pionier in arta fotografică, s-a născut pe 11 ianuarie 1812, la Cluj şi a trecut în nefiinţă pe 3 iulie 1887 la București. A fost primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român, fotograful oficial al domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi al regelui Carol I. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar după o perioadă de cercetare a făcut şi primele tabotipii. Între 1860-1870, Carol Popp de Szathmary a publicat un volum cu 100 de fotografii care ilustrează, printre altele, întâlnirea lui cu Franz Liszt în Pisa, călătoriile lui în Turcia şi în Rusia etc. Este recunoscut de mulţi specialişti ca fiind primul fotojurnalist de război, fotografiind o perioadă îndelungată Războiul Crimeei. Carol Popp de Szathmáry este considerat ca unul dintre primii 10 fotografi din Europa. Pe lângă Războiul Crimeei, Carol Popp de Szathmáry, a fotografiat şi Războiul de Independenţă (1877-1878). Ziua naşterii sale a fost declarată Ziua Artei Fotografice în România.

Expoziţia va fi vernisată de Ştefan Tóth, preşedintele Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România, urmată de o prelegere despre viaţa şi munca artistului, susţinută de Attila Molnár, cercetător al vieţii şi muncii lui Carol Popp de Szathmáry, care va prezenta pe lângă prelucrări digitalizate şi lucrări originale ale marelui artist fotograf.

Expoziţia va fi deschisă între 17 ianuarie şi 29 februarie 2012.



Ca şi curiozitate livrescă, legată de personalitatea şi notorietatea artistului Carol Popp de Szathmáry, mi se pare interesant să postez mai jos, un citat din "Zilele regelui", după mine unul dintre cele mai valoroase şi interesante (nu neapărat ca tramă, cât ca estetism intrinsec al textului) volume de literatură românească contemporană, de Filip Florian, unde se regăseşte portretul lui Carol Popp de Szathmáry. Inedit!

"S-a răsucit tuşind, cu palmele la gură, şi a dat de Carol, nu de prinţ, ci de-un altul, cu privirea şi tandră şi zeflemitoare.
Iar Carol, acela, purta redingotă cu revere late, jiletcă în dungi, cămaşă albă, barbă tunsă rotund, ca un fel de guler, mustaţa tăiată scurt şi ghete cu două rânduri de catarame, avea ochii umflaţi şi fără gene, pieptănătura pe spate, buzele crăpate şi, prin toate trăsăturile lui, o figură de sturz sătul."
(p. 110)

(…)

"Carol, acela, s-a ridicat, a înclinat capul şi a luat-o la fugă, oprindu-se lângă o neasemuită maşinărie fixată pe un trepied robust şi învelită cu furnir de mahon, pe lateralele căreia stătea scris „pictor şi photograf al Î.S. Domnitorului”, oscilând şi el, în alergare, între numele lui adevărat, Carol Popp de Szathmari, şi cel dat de modă şi dichis, Charles Szathmáry
."
(pp. 113-114)

Filip Florian – Zilele regelui, Editura Polirom, Iaşi, 2008

Au mai rămas trei zile până la surpriza de vineri!!!

Dragilor, dragelor, e bine să ştiţi că, în mod normal, vineri după orele prânzului există mari posibilităţi să vă dau o veste interesantă, dacă nu pentru toţi, cel puţin pentru unii dintre voi. Nu pot să vă spun decât că lucrul acesta pe unii îi va surprinde şi pe alţii îi va mulţumi în totalitate. Nu cred însă că va fi cineva totalmente nemulţumit de acest lucru.


Nu pot decât să vă invit să intraţi din nou vineri, după-amiază, dacă până atunci nu o veţi mai face, şi să primiţi vestea bună, prima pe acest an şi sper eu, cea care va deschide seria de surprize 2012.


Pentru că, contrar tabloidelor şi a jurnaliştilor noştri de chiloţi şi ţâţe, lumea este minunată, cu oameni decenţi şi dornici să rămână retraşi, dincolo de paginile foilor cotidiene de scandal.


Pe vineri!

luni, ianuarie 16, 2012

Peturi goale vs. dresuri vechi

Pornind de aici, de la Simona Tache, vreau să zic şi nicidecum de la specialiştii de la acasă.ro - încă stau şi mă întreb cum e să fii specialist în "dresuri vechi"... am încercat să elaborez şi eu câteva utilităţi pentru peturile de 500, consumate. De fapt, dacă iau în calcul preţul dresurilor şi al peturilor, am tras concluzia că peturile sunt mult mai folosibile decât dresurile, mai cu seamă că cea mai ieftină substanţă dintr-un pet - cred că apa pură - este cu mult mai ieftină decât cel mai ieftin dres, folosit, ba chiar cu ochiurile fugite (cele de fabrică sunt chiar mai scumpe decât cel mai scump pet plin...)


Sfaturile de mai jos sunt însoţite de indicaţii cu privire la importanţa sau neimportanţa dopului, în acest caz, deloc de neglijat.


1. Vrei să agăţi o asistentă medical? Bagăţi-o, bărbate în pet! (Nu se va întâmpla imediat dar ai ceva şanse pe termen lung - invers proporţional cu lungimea mădularului!) De recomandat coloana sonoră Madonna - My baby's got no secret. Fără dop.

2. Vrei să te autosatisfaci? Scoate-ţi mădularul din pet! Fără dop.

3. Vrei să comercializezi paradoxuri cu castraveţi maturi introduşi într-un pet? Bagă castravetele şi aşteaptă să se facă mare. Fără dop, dar merge şi cu dop dacă vrei să îi murezi.

4. Pleci într-o călătorie pe mare şi ai emoţii? Ia un pet. La nevoie introduci mesajul şi îl lansezi la apă. Cu dop.

5. Vrei să nu mai cumperi brad de Crăciun. Strânge toate peturile într-un săculeţ (depinde cât de mare doriţi să fie bradul) de cartofi şi striveşte-le. Un singur set de ghirlande, în interior, chiar la bazele acestuia vă va oferi un brad de Crăciun de neuitat. Cu dop sau fără dop.

6. Vrei să comercializezi lucruri în interiorul unui pet după modelul bărcuţelor construite din scobitori? Nimic mai simplu. Introdu o scobitoare într-un pet. Eşti unicul creator şi comerciant al produsului artizanal intitulat "scobitoarea din sticlă". Cu dop, dacă nu vrei să scapi scobitoarea.

7. Vrei să faci impresie bună, seara, la mare? Introdu-ţi petul în pantaloni. Impresia bună te ajută dar nu îţi rezolvă toate problemele, prin urmare dacă nu "te rezolvi" în seara cu pricina, e bine ca pentru plajă, a doua zi să schimbi plaja. Cu dop sau fără dop, în funcţie de ce îţi doreşti de la impresie.

8. Nu ai şi tu, ca ceilalţi, un pet? Ia petul, pune-i lesă şi ieşi cu el în lume. Acum un secol ai fi fost ridicat de nişte domni prietenoşi îmbrăcaţi în alb, astăzi s-ar putea ca în câteva zile să descoperi că ţi-au furat şi alţii ideea. Cu dop sau fără dop, depinde de natura anotimpului: secetos sau umed.

9. Te duci cu copilul la mare şi nu ai bani de colac? Înconjoară-i peturi de jur împrejurul trupuşorului său firav. Imediat vei înţelege că un colac ar fi însemnat bani aruncaţi. Cu dop, dacă doriţi să nu aruncaţi banii pe reanimare.

10. Vrei să întinzi coca şi nu ai sucitor? Foloseşte cu încredere un pet! Cu dop.

11. La pescuit ţi s-a rupt mulineta? Înfăşoară firul pe un pet şi MULINEAZĂ. Fără dop, şi mai ai nevoie de un băţ pe care să îl introduci în orificiu, dacă nu vrei să introduci altceva...

12. Eşti la prins de canguri şi nu ai lasou. Leagă două peturi pline cu lichid între ele prin intermediul unei sfori. Acum aruncă! Cu dop. Necesită lichid.

13. Eşti într-un tren de noapte, singur în compartiment şi te trece. Nu poţi părăsi cabina de teamă să nu fii furat de ciudaţii de alături. Scoate mădularul şi uşurează-te în pet. Acum ţi-ar trebui poate un pet mai mare. Cu dop dacă vrei să uiţi civilizat sticla printr-o gară, fără dop dacă eşti dispus să deşerţi conţinutul din mers, pe geam.

14. Vrei să le dăruieşti prietenilor un vin comun, de masă în sticle deosebite? După ce în prealabil înmoi petul gol într-o soluţie de aracet, învârte-l ca pe sucitor prin diverse chestii. Ai obţinut o sticlă ornamentală. Cu dop dacă nu vrei să oferi în dar sticle ornamentale cu aracet. Ulterior poate fi dăruit şi gol, pe post de vază.

15. Eşti pe stadion şi nu poţi produce un zgomot prea mare? Foloseşte petul gol pe post de vuvuzelă. Dacă te confundă lumea cu Gheorghe Zamfir ţi-ai cam luat-o, însă s-a constatat că din ce în ce mai puţini îşi mai amintesc cine este acest personaj. Fără dop. Cu dop rişti să fii confundat cu un tip cu inflamaţie gingivală acută.

16. Vrei să te faci acvarist şi nu ai bani de acvariu. Pune un pui de peşte mic gapii într-un pet. Fără dop dacă vrei să creşti un peşte viu.

17. Vrei să atenţionezi piloţii de avioane cu privire la înălţimea sârmelor telefonice? Urmează construcţia de la punctul 12 şi arunc-o spre cabluri. Dacă dobori păsări ai grijă să fie porumbei. Ciorile sunt mai nou protejate. Şi dacă e totuşi cioară, vopseşte-o. Cu dop.


Pe moment atât, suficient ca să vedeţi că petul gol bate la fundul gol dresul vechi. Dacă mai golesc câteva peturi revin.

Circul nostru vă (re)prezintă...Irinel, Sânzi sau pornoziarista?

2012 începe în România ca de obicei, cu spectacolul de rigoare, garantând distracţia ce va să vie. Dacă iau în calcul faptul că ar trebui ca acest an să fie şi ultimul pământesc, atunci cu atât mai mult va trebui să lăsăm hedonismul să ne abunde şi să îi dăm curs, la orice pas. Pentru moment, mă las purtat puţin de perspectivele electorale pentru Primăria Bucureştiului, care au toate premizele să ne scoată din letargia şi apatia mersului la vot. De data asta suntem invitaţi să ne transformăm oraşul într-un reality show, lucru inedit pentru cursele electorale anterioare. Au mai încercat să ocupe scaunul cu pricina câţiva ciudaţi şi îmi vine în minte automat Mudava (mai ştie cineva ceva de el???), dar parcă o cursă mai atrăgătoare ca cea din acest an nu ne-a mai fost dată vreodată.


Pentru cei care nu ştiu, până acum şi-a anunţat candidatura, în ordinea numerelor de la chiloţi Irinel Columbeanu, Sânziana Buruiană şi Ioana Popescu - mai lesne recunoscută de mase drept "pornoziarista" - evident, ziaristă al cărei mentor este nimeni altul decât marele filozof Fofocle. Simpatici şi irezistibili, cei trei par desprinşi dintr-un sitcom cu personaje de la circ. Măscăriciul, Ţâţe şi Fofo - acestea sunt numele lor de scenă.


Măscăriciul şi-a anunţat mai întâi candidatura în faţa web-cam-ului personal, din bucătăria conacului la adăpostul căruia elaborează mari idei populare. Cine ar fi crezut că e ceva serios în clipa aceea. Eu. Pentru că Domnul Domnul, urmare a marelui meu entuziasm a deschis filmuleţul cu pricina pe android, după care, speriat s-a grăbit să închidă. Viralul Irinel însă s-a impus rapid, refuzând să se mai închidă. Deşi ieşit din program, Irinel Columbeanu continua să declame. Grav-gravisim. Mi-e teamă că la fel va fi şi în cabine de vot. Pui ştampila pe Irinel dar fugi cu ea acasă, pentru că eşti dominat şi subjugat de o iubire ieşită din comun. Apoi, cam ca maniacul ăla din mijloacele de transport în comun începi să pui ştampila aiurea, unde nimereşti. Pe sânii şi fesele doamnelor - approved by Irinel. Pe ziduri şi în zonele fără blană ale animalelor de casă. Dacă ai animale antialergenice, adică chele, peste tot. Pe mobilă, pe cărţi, pe televizoare şi monitoare. Trebuie într-un fel să consemnezi acest moment, aşa că astfel îţi poţi aminti tot anul de gestul tău nechibzuit. În orice caz, Irinel este pentru moment cel mai serios candidat, acesta neezitând să se afişeze şi în piaţă aseară alături de manifestanţi. Chiar dacă pentru moment din măscărici nu a fost scos acesta simt eu că nu se va lăsa cu una cu două. În orice caz, cred că are totuşi nevoie de un consilier de imagine care să îi explice acestuia că nu are nicio şansă să fie votat de marea majoritate a electoratului câtă vreme se afişează în mijlocul acestora în haină de blană. Poate chiar şi de un consilier de imagine facială, care să îi propună un uşor lifting total.


La Sânzi nu am prea multe de spus decât că, umblă zvonul că aceasta ar dori să candideze într-un mod inedit, luând exemplu de la neo zeelandeza Tine Beznec, de doar 23 anişori, cea care pentru 8135 dolari şi-a scos spaţiul publicitar de pe fund la licitaţie. La fel cică ar face şi Sânzi, dar cu fundul. Se zvoneşte că este gata să îşi tatueze numele electorilor pe ţâţe... Aceasta va reprezenta partidul blondelor...


Şi nu în ultimul rând Ioana Popescu, ziarista de fofo. Acesteia îi prevăd şanse realmente mari dacă va şti cum să se impună. Sunt convins că o primăriţă care îşi va satisface toţi electorii este o contracandidată puternică pentru toţi cei înscrişi în competiţie, totul stă prin urmare numai între picioarele acesteia. Este sau nu dispusă să satisfacă electoratul.


Prevăd în curând o nouă candidată, care s-ar putea spune că are ceva din toţi aceştia, ceea ce înseamnă că ar avea prima şansă. Rouge. Rouge este singura care te poate face să râzi şi să plângi concomitent. Să îţi tai mâna dreaptă cu satârul. Să te autotrepanezi. Să îi asculţi muzica la nesfârşit în air-play şi să eradichezi manelele. Rouge este cea care te poate face din om neom. Până la urmă cred că acesta este candidatul ideal, cel sau cea care reuşeşte să cunoşti mai bine animalul din tine. Cu defecaţia în public e mai rău. Cel puţin la băieţi pare puţin mai simpluţ, e suficient să ducem puţin în spate unul dintre picioare. Un fel de cumpănă, însoţită însă de un cristalin şiroit de pârâu. Cu timpul reflexele necondiţionate pot şi stăpânite. Cu timpul, adică până la următoarele alegeri când următorul candidat ne va familiariza mai mult cu figurinele modelate din mucuşi...

Mandy Patinkin - darnic şi explicit!!!

Dragilor, cu scuzele de rigoare pentru zgârcenia la scris cu care am început noul an, o să vă explic pe parcurs despre ce e vorba - vă invit să vedeţi două "episoade" din Q&A la care răspunde Mandy Patinkin, unul dintre actorii mei preferaţi fanilor. Le-am descoperit de curând şi mi s-au părut superbe, aşa că m-am gândit să vi le împărtăşesc.


Enjoy!







joi, ianuarie 12, 2012

Anul nou a început cu un mic pariu pierdut

Când ați pierdut ultima oară un pariu? Când v-ați dorit ultima oară să pierdeți un pariu? Vă întreb toate lucrurile ăstea pentru că mie mi s-au întâmplat chiar astăzi. Nu am crezut o clipă că l-aș putea pierde, așa se și explică de ce am acceptat nepăsător miza.

Dar să vă spun mai bine ce aș fi câștigat eu. Doamna Doamna ar fi trebuit să facă, în apropiata noastră vacanță acasă ca o cioară, mai precis cacaaaaaaaaa ori de câte ori i-aș fi făcut semn. În public, între noi, fără nici o opreliște. Credeți-mă, știu ce spun, nu există cioară mai nostimă decât Doamna Doamna făcând cacaaaaaaaaaa.

Apoi a venit rândul ei. A avut două variante. Prima ar fi fost să port în public un tricou cu Justin Beaver... Care ar fi fost problema? Am văzut tricouri mai penibile decât unul cu Bivăr.

Cea de-a doua variantă era perversă. Trebuia să votez, la apropiatele alegeri pentru primăria Bucureștiului cu Columbeanu. Și totuși, parcă între Columbeanu și Sânzi (dacă nu știți cine e nu vă bateți capul să aflați, nu merită) parcă Irinel e mai funny, un fel de Mickey Mouse suferind de piticism și nanism hipofizar.

Am pierdut, prin urmare va trebui să execut în primăvară porunca. Nu vă spun care a fost aleasă, însă v-aș ruga să nu aruncați cu roșii într-un bărbat decent, trecut de 40 care poartă tricou cu JUSTIN BEAVER. Nu de alta, dar nimeni nu are nicio vină pentru pariul meu pierdut...
Pleased to meet you, hope you guess my name...