Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, iulie 31, 2008

Bursa tărcată

Bazar! A se ţine cont de nivelul elevat al căutărilor, prin urmare să concluzionăm că trivialităţile nu mai au căutare. ALELUIA!

Campanie agresivă cu o labă

Campaniile antifumat absolut nesportive şi nedrepte, ca mai toate campaniile din lumea asta.

Pentru a fi cât mai convingători, campaniarzii apelează la imagini mult prea sugestive din morga în care a operat şi Spintecătoarea, dezinformând opinia publică. Laba din imagine îi aparţine unui cetăţean trecut de vârsta a treia care nu a fumat în viaţa vieţii lui. Acesta şi-a găsit moartea în braţele unei june din Ciorogârla, nici ea fumătoare, bineînţeles.

Şi Ceauşescu a murit mai tânăr ca Stalin sau Lenin, şi nu din cauza fumatului! Prin urmare, puţină decenţă, domnilor, când folosiţi fotografii cu labe!

Revenire elevată la puţişoare

Revin la nudli cu o chestie elevată de data asta, că e prea multă băşcălie în ţara noastră românească. Definiţia de DEX online (vai mama lui) la:

PUŢIŞOÁRE s.f. pl. Un fel de prăjitură; cornuleţe. (din puţă + suf. dim. -işoare) Sursa: DER: puţişoáră, puţişoáre, s.f. (pop. şi fam.)

1. puţă mică de copil; puţică, puţuică.

2. (la pl.) produs culinar preparat din cartofi fierţi, făină şi ouă, cu formă de batoane presărate cu pesmet, prăjite cu grăsime şi cu zahăr.

3. (reg.) omuşor.

Sper că acum ne e tuturor cât se poate de clar cum se fac cornuleţele: din puţă. Ca să nu mai spun că am primit reclamaţii de la HaudiPartănăr şi Mămică cu privire la două aspecte neglijate în scrierea anterioară cu referire la nudli: faptul că puţulica se tăvăleşte prin mac şi se presară cu zahăr pudră.

Mea pulpa.

Ghiţă vine la badea în portiţă

Dimineaţă, inevitabil dau pe Realitatea TV. De data asta sunt aproape de disperare: incredibil, nimic semnficativ. Noroc cu Mihai Ghiţă, un tip care se dă reporter la departamentul politic, cel puţin asta scrie pe site-ul postului, dar care se ocupă cam cu ce i se dă, iar de această dată a fost însărcinat să comunice cu un bătrân sinistrat. Mihai Ghiţă a fost uşor de remarcat şi până acum printr-o excedentară "sensibilitate şi gingăşie", de această dată însă convingându-mă că de fapt avem de-a face cu o personalitate cameleonică.

Dar iată despre ce e vorba. Susnumitul reporter se apropie de un bătrânel aflat în bătătura trecutei sale ogrăzi, actualmente o imensă mocirla cu câteva leţuri în fundal care încercau să semnifice o casă şi întreabă: "bună ziua, bade, unde-i averea lu mata?" Am zis că nu am auzit bine. Mihai Ghiţă repetă: "asta e tot ce s-a ales de averea lu mata?" Ba nu, am auzit bine. Şi parcă pentru a-l convinge şi pe good şi pe evilul meu twin că adevărul este unul singur, Mihai Ghiţă triumfă cu o nouă sintagmă "a lu mata". Acum ce să cred eu, om simplu, despre Mihai Ghiţă? Nu am decât două variante: fie e agramat, fie e cameleonic (mimetic). Vrând să nu-l inhibe pe bade, Mihai Ghiţă comunică pe limba acestuia. Aha, să se ia de mână cu Zelig.

În cazul acesta nu îmi mai e greu să îl imaginez pe Mihai Ghiţă, graţie gingăşiei şi sensibilităţii sale, comunicând cu persoane gay: "spune-mi dhragha cum de îţi stă aşa de fhrumos părul?" Interesant managementul celor de la Realitatea TV de a arunca pe piaţă reporteri undercover şi mimetici prin definiţie. Se deschide lumea mai uşor.

Poftim de te răcoreşte

Mă uit şi mă minunez! Domnii din imagine (odată spâni, actualmente cu ceva păr în cap datorită implanturilor care fac minuni) l-au păcălit pe al treilea (în imagine doar cu picioarele) şi l-au trimis în fântână să se răcorească. Ideea este că în traficul bucureştean deosebit de populat, nu prea le arde respectivilor să zică: ups şi să îl scape în puţ pe colegul lor, prin urmare presupun că aşteaptă apariţia unui poliţist de la rutieră care să provoace un dop de circulaţie prin preajmă, prilej de a-l face pierdut pe nefericitul meseriaş sau, iar pentru asta este nevoie de rezistenţă, aşteaptă lăsatul soarelui, moment când însă trebuie să se mişte expeditiv, ca nu cumva să îi trezească suspiciuni lui Harap-Alb, conştient la un moment dat că a trecut canicula.

Cu toate acestea, sunt câteva întrebări care nu îmi dau pace, cum ar fi: modalitatea prin care el a fost ales să coboare în străfunduri. Să-l fi extras la beţişoare, să fi pierdut la barbut, sau pur şi simplu fiind cel cu mâinile cele mai lungi, familia cimpanzeu, a trebuit să suporte măgăreaţa canal diving-ului... În orice caz, toată admiraţia pentru salopetele româneşti, rezistenteeeeee.

Puţişoara congelată nu mai merge niciodată

Aţi auzit, oameni buni, de desertul numit nudli. Ei bine, eu zic să vă grăbiţi să auziţi pentru că traducătorii români fac tot posibilul ca acest cuvânt să îşi piardă semnificaţia. Prin urmare ceea ce vedeţi în imagine este absolut adevărat şi aproape incredibil, trecând din profan în cotidian. Cu alte cuvinte, aveţi astfel ocazia să serviţi ca desert tradiţionalele puţişoare congelate rapid, ceea ce mă face să îmi pun întrebarea de bun simţ: chiar mai are rost să punem bipuri la vorbirea stradală. Mâncăm coiţe şi puţişoare dar în schimb punem bipuri acolo unde vorbirea mai colorată ar putea aduce noi semnificaţii.

Prin urmare propun să vorbim fără perdea, câtă vreme acceptăm termeni noi, cu atâta dezinvoltură. Evident unii vor continua să roşească (imaginaţi-vă cum e să cereţi la tejghea o pungă de puţişoare!!!) iar alţii vor profita de acest dezgheţ pentru a accesa noi limbaje cotidiene.

Apropo de dezgheţ. Scrie pe pungă cum că ar fi INTERZISĂ recongelare produsului decongelat. A puţişoarelor. Dilematic. Să zicem că apelăm la criogenie. Ce ne facem însă după?

miercuri, iulie 30, 2008

Băh, aici nu e cacan

Dacă nu ai ce face (cum e şi cazul meu) dimineţile, să zicem de pe la 7-9 dimineaţa ora României şi te uiţi la ştirile posturilor româneşti vei avea parte de surprize nemăsurate. Nu sfătuiesc pe nimeni să facă acest lucru, riscul surmenajului fiind major, transformându-mă eu în informator benevol. Aşadar în această dimineaţă, din motive independente de mine am urmărit programul Realitatea TV vreme de mai multe ştiri.

Ei bine, în calupul foarte matinal apărea o ştire despre sinistraţii români prezentată în felul următor: unii îşi plâng durerea în cântece, alţii în rugăciuni. Fără pic de sentiment al ridicolului, cei de la Realitatea au lipit două filmuleţe înfiorătoare. Pe de o parte un bătrân începea serios ceva de genul: "mi-a luat viitura casa" şi culmina prin versuri şi muzică "foaie verde de mătase/ a venit apa din deal/ şi mi-a luat tot ce aveam". Imediat după acesta urma o mămăiţă care, cu ochii înlăcrimaţi, spunea o rugăciune. Freak show, nu altceva. Mă gândesc că cel care a realizat scandalosul montaj fusese tocmai angajat după o ucenicie prelungită la scabrosul tabloid cacan.

Eu, cetăţean nedocumentat, ce era să înţeleg de aici, că românul la necaz este bipolar, unul cântă şi altul se roagă? Ulterior cineva din redacţia Actualităţi a postului l-a îndepărtat pe bătrânul rapsod, trimiţându-l probabil spre preselecţie colectivului de la Taraf TV.

A bad friend in need is an enemy indeed

Şerifu', proaspăt întors de la Beijing, printre multele povestiri cu tâlc mi-a relatat una care mi-a dat de gândit în ceea ce priveşte tainele prieteniei. Iată cum stă treaba.

Dorel se duce în piaţă să achiziţioneze diverse produse. Chinezul spune: "Two thousand yen, sir", Dorel taie în carne vie: "Twenty" şi tot aşa până când (iar asta să tot însemne circa 45-60 minute - răbdarea lui Dorel devenind de pe acum proverbială) chinezul ieşit din minţi răcneşte efectiv, pe pragul unei crize de nervi: "You no good friend, sir. You bad friend."

Interesantă mi se pare scala de evaluare a prieteniei la chinezi, între good friend şi bad friend. Prin urmare, omul de rând pentru ei este friend, un fel de me tarzan, you jane... De aici încolo, poţi fi doar un prieten bun, sau, în situaţii extreme unul rău. Prieten rău. Ce straniu să flatezi din prima un străin cu apelativul "prieten", ca în secunda imediat următoare să îl faci "prieten rău". . .

marți, iulie 29, 2008

Ronaldinho cu interdicţie de dribling...

Florentin Matei este un puşti de 15 ani, legitimat la juniorii Stelei, care, este considerat a fi urmaşul de drept al lui Ronaldinho. Unii îşi permit chiar nepatriotismul de a-l considera mai bun ca Hagi. Ruşine să vă fie, chiaburilor care nu aţi mâncat ca noi salam cu soia... După cum vedeţi în imagine, tânărul Florentin dă autograf unei bătrâne, pe izlazul satului Poiana lui Stângă, din comuna giurgiuveană Vânătorii Mici, vizibil dornic de a-i fi recunoscută celebritatea ce i se interzice la Steaua. Vâzându-l cum i se lipeşte mingea de picior în driblinguri, prima mea reacţie ar fi: "du-te băiatule în lume să-ţi cauţi norocul". Până acum se spune că s-ar fi interesat de serviciile acestuia la juniori: Liverpool, Barcelona, Milan. La Steaua, antrenorul i-a interzis să dribleze, dacă vă puteţi imagina una ca asta, iar acum se miră că tânărul nu a mai dat pe la echipă de 3 luni, preferând să se antreneze printre ciulini. Inimaginabil.

Există, într-adevăr şi varianta că tatăl său exagerează valoarea fiului şi că încearcă să îl exploateze cât mai bine. Poate că aşa e, părinţi exploatatori s-au văzut şi la Hollywood, dar este prematur să hotărâm acum care sunt mobilurile care îl fac pe acesta să îşi ducă fiul la o echipă mare din afară, mai cu seamă că pare de bun simţ refuzul părintelui de a-l lăsa pe Florentin să se antreneze cu echipa mare a Stelei, pe motiv ca trebuie să parcurgă toate etapele junioratului.

Mai mult ca sigur că Florentin Matei va pleca din ţară. În principiu nu îi mai trebuie în ziua de azi decât un bilet de avion, dus şi câteva tichete interne pentru a bate la uşa câtorva cluburi. Am văzut eu asta într-un film care se numea Goal! ... Pe urmă mai vedem. Mi-e şi frică să mă gândesc că în câţiva ani, când naţionala României ar putea fi compusă din singurii români rămaşi în campionatul intern, şi aceia prin liga 2, 3, Florentin Matei va uimi Europa şi Lumea, ca selecţionat al altei echipe decât a României. Nu am nimic cu jucătorii străini din echipele româneşti de club, am salutat lotul lui CFR Cluj, sunt de părere că Rapiduleţul are în sfârşit echipa pe care o merităm toţi vişiniii, dar mă sperie că în paralel scoutingul românesc lipseşte cu desăvârşire, iar mulţi dintre antrenorii de juniori de la echipele mari nu sunt decât nişte "mari" antrenori refulaţi care negăsindu-şi locul la lotul mare s-au gândit să mai prindă şi ei o pâine. Am spus "mulţi dintre antrenorii de juniori" şi nu "toţi". În orice caz, stelistul care nu îl lasă pe puştiul mingicar să dribleze, mi se pare triumful prostiei, probabil încă cel mai titrat club din România, Steaua îşi permite luxul de a angaja un antrenor care pierde banii clubului. Benefic pentru celălalte cluburi, trist pentru pepinierele de juniori ale României.

joi, iulie 24, 2008

O fi dară burlanul sau poate-un zburător...


Iată în cele ce urmează stenograma enormităţii de mai sus.

Pe la ora...2, 2 si ceva... s-a constatat o furtună, din care...n-am putut sa dorm cu nevast'-mea-npreuna-n pat fiindca s-a declansat o....... extorsiune al unui... aaa... degajament al... unei constructii de... i...ntr-o apa.... si dupa care ... puteti uita...""acuma ma duc sa'l caut pe...", "NU lasati."

Prin urmare, din cauza constatatei furtuni, s-a dus dracu noaptea şi armonia conjugală, doamna răcindu-se subit, şi în locul extorsiunii de altă natură pe care probabil că domnul din imagine şi-o dorea din plin s-a produs o extorsiune la degajamentul construcţiei, după care lucrurile au luat-o pur şi simplu razna de nu se mai înţelege nimic. Probabil că nesatisfăcută, doamna a ieşit afară unde a constatat că extorsiunea era cauzată de oamenii lui Diaconescu cu escavatorul care muşcase trei metri din fundaţia casei în căutarea cadavrului Elodiei, şi cum doamna era "in demand" şi băieţii acolo, s-a apucat de extorsiune, dar aceste lucruri nu s-au mai spus pe post. Ascultand atent finalul secvenţei veţi înţelege cât poate fi de groasă, dat fiind că cetăţeanul "elevat" tocmai se ducea să-l caute pe nenea cu escavatorul care a lăsat în urma lui "o apă".

Horacio Meleele, un reper românesc în oceanul filmului internaţional

Navigând prin filmografia lui Ion Popescu Gopo am descoperit un film lansat în 1989 şi intitulat "Maria şi Mirabella în Tranzistoria", un fel de premoniţie a importanţei tranzistorilor la români în Decembrie 1989. Nu pot exclude faptul că vorbim aici despre o coproducţie româno-sovietică, prin urmare, cine spunea că... la începutul revoluţiei avea mare dreptate.

Să revin totuşi pe drumul drept. Ideea este că în distribuţia acestui film figurează doi actori care ne atrag atenţia. Unul este "o chestie", cu sex incert care se numeşte Andrianu Kuchinska, dar care înclin să cred că este o ea, şi care după acest film s-a apucat de altceva (cum nu am văzut filmul nu vă pot da mai multe informaţii cu privire la aptitudinile paralele ale lui Andrianu). Celălalt actor este numitul Horaţiu Mălăele, botezat cred, pur aleatoriu, Horacio Meleele, nume pe care îl vom regăsi şi pe alte site-uri ca "Alternate Name: Horacio Meleele".

Închei această dizertaţie prin a concluziona că avem şi noi "prinţii" noştri, cum ar fi actorul Horaţiu Mălăele, the artist alternately known as Horacio Meleele.

miercuri, iulie 23, 2008

Al şaselea caz după Andreea Marin: cazul penal

Inevitabilul s-a produs, subconştientul meu a lucrat cum nu se poate mai bine şi iată că Andreea Marin Bănică s-a hotărât să îi acţioneze în instanţă pe cei de la cacan pentru difuzarea imaginilor cu vedeta nudă pe o anumită plajă din lume. Daunele solicitate sunt de 500.000 euro, ceea ce reprezintă o sumă vindicativă pentru toţi cei calomniaţi sau mediatizaţi fără voia lor în paginile infame ale acestei reviste de scandal.

Inutil încearcă tabloidul în cauză să îşi justifice gestul, enumerând diferite vip-uri fără pretenţii financiare de la cei care le-au publicat fotografiile nude, această dezinformare fiind fragilă ca un fir de păianjen cu insuficienţă de săruri. Cameron Diaz a câştigat un astfel de proces, la fel şi Carla Bruni şi Nicolas Sarkozy.

Prin urmare, aştept cu speranţă zilele ce stau să vină.

Zvâc cu prosopul ud prin celulă



Vreau să vă răspund pentru datorită faptu ca să fie un spaţiu mai elocvent pentru ca să fie un spaţiu adecvat.

Domnul acesta luptă cu toată firea sa împotriva căldurii care se aşează în încăperile noastre şi mi se pare bine că mai există astfel de cetăţeni care nu pregetă în faţa asaltului la care ne supune canicula, intervenind cu ce are el la dispoziţie: cartoane şi prosoape ude. De unde reiese clar, ca untdelemnul la suprafaţa vodcii cum de şi-o iau unii deţinuţi prin penitenciarele patriei, de îi dor toate oasele şi cartilagiile, dar la o verificare mai etentă nici urmă de echimoză.

Ghinion cu căldura care se adună în spaţiile cu aer.

marți, iulie 22, 2008

"Concert din muzică de Bach", de H. P. Bengescu, varianta sărită

Să lecturăm Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Bucureşti 2008, Editura Gramar, ciclul Capodopere ale Romanului Românesc 100 + 1:


Acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris şi a fost lucrat pe măsură ce s-a citit în şedinţele literare ale cercului Sburătorul din anul 1925.


Următoarea pagină este numerotată 213, şi răsfoim descrescător până la 199 de unde sărim la 23 şi progresăm până la 71 de unde sărim la 149 şi citim iar invers până la 135, de unde reîncepem cu 87 şi ne oprim iar la 134, din nou 86 până la 72 şi de la 151 direct la 238. A doua zi, recules în noua armonie a vieţii ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.


După o astfel de lectură, îmi permit să concluzionez că acest roman s-a şi legat pe măsură ce a fost tipărit.

luni, iulie 21, 2008

Un hormon încrâncenat

Întotdeauna mi-a fost teamă de niponi. Atât în literatură, cinematografie, sport, cât şi în confruntările armate, japonezii au tendinţa de a face lucrurile mult mai serios decât este cazul, ceea ce, indiscutabil revoluţionează genurile, generând şi mutaţii acolo unde se poate.

Este şi cazul punkului şi al acestei trupe recent descoperită Maximum the Hormone. M-am uitat la fotografii şi m-am speriat. Muzica acestora deja îşi poate permite aproape orice, dacă mă iau după cât de motivaţi par cei patru membri ai trupei. Noroc că rockul nipon nu era la modă în anii 80, pentru că în caz contrar ne-am fi luat adio de la trupele de glam.

Adio glam, adio gloss, adio efecte speciale pentru a părea cât mai creepy. They are all so natural...

vineri, iulie 18, 2008

I like chinese

Unii artişti români suferă depresii profunde când îşi recitesc CV-ul pe care fac tot posibilul să îl îmbogăţească. Acesta este şi cazul lui Dinu Maxer, despre care, muzical nu se prea pot spune multe lucruri. În schimb, artistul care nu are cu ce se lăuda muzical se mândreşte cu faptul că a fost iubitul Nicoletei Luciu şi că a salvat un chinez de la înec. Mi se pare însă stupid subconştientul lui Maxer, care a ales varianta "un chinez", celei mult mai evazive "un om". Măcar dacă ar fi spus "o chinezoaică"... Dar a salvat "un chinez". De unde se poate trage concluzia: chinezii nu ştiu să înoate. Cum ar fi sunat: "am salvat de la înec un negru"...

Un NU categoric pentru pozele cu Andreea Marin Bănică goală

Trebuie să îmi justific într-un fel sau altul absenţa câteva zile de pe blog, şi, în loc să umblu cu cioara vopsită am să vă spun adevărul. Trăiesc o dilemă. Nu am ştiut ce răspuns să aleg pe unul dintre site-urile de scandal din ţară, unde eram întrebat dacă aş dori sau nu să văd poze cu Andreea Marin Bănică goală.

Între timp m-am hotărât că NU, sincer, chiar nu sunt curios să o văd pe "zână" goală, deoarece nu văd nimic special în acest lucru. Eu unul mi-am satisfăcut curiozităţile, poate pe unele încă mi le mai satisfac, dar anatomic vorbind nu am înregistrat nimic special la Andreea Marin Bănică. Prin urmare am votat cu nu. Probabil că sunt deja urmărit pentru a fi tras la răspundere că prin votul meu negativ marii voyeuri ai neamului nu îşi vor consuma curiozitatea. Sau poate că votul meu nici nu contează, indiferent de rezultatul total, la miezul nopţii, când ochiul vigilent al poporului picoteşte, o mână criminală din redacţia ziarului va vota nervos DA de milioane de ori. Dacă nu ar publica pozele, ziarul cu pricina şi-ar încălca profesiunea de credinţă. Care nu e o profesiune... Eu unul am trecut criza. Sper să nu mă mai confrunt cu astfel de întrebări şi să îmi petrec zilele în procese de conştiinţă: oare ar trebui să o văd pe Angela Similea goală?

joi, iulie 10, 2008

KUMM aduce spleenul la Sziget

Anul acesta, cu sprijinul Institutului Cultural Român la Budapesta prezenţa românească de la Festivalul Sziget, Budapesta, probabil cel mai important festival din Europa, este asigurată de grupul clujean KUMM, unul dintre promotorii muzicii noi din România. Îmi amintesc că am ascultat prima oară Kumm pe caseta Şapte seri, titlu omonim unuia dintre primele hituri ale formaţiei. Deşi mă feresc să folosesc termenul de "hit" atunci când vine vorba de muzică rock, fie art-rock, progresiv, hard-rock sau alternativ, în cazul celor de la Kumm s-au demonstrat calităţile piesei mai sus menţionate prin deschiderea drumului lung de peste 1 deceniu. Kumm s-a maturizat muzical şi a riscat pierderea publicului prin partizanatul versurilor cu substanţă şi mesaj. Profund elaborată şi suportând de fiecare dată noi formate, Angels and Clowns este încă o dovadă a îngemănării fericite dintre partiturile cenzurate doar de bunul simţ al diverşilor instrumentişti şi versurile de un spleen inimaginabil:
"nobody guesses a fistful of yeses's a fatal mess
the questions are addicted
nobody knows that a fistful of nos is a lethal dose
the answers are the same."

Îmi amintesc de întâlnirea cu Dan Byron în anii 2000 (de unplugg-urile de petreceri cu The Man Who Sold the World şi Losing my Religion şi Take a Walk on the Wild Side) şi de patima cu care îmi vorbea despre KUMM şi despre conceptul pe care acest grup art-rock îşi dorea să îl impună. Între timp au reuşit, sunt căutaţi, ceruţi, aplaudaţi. 1000 de chipuri, Butterflies şi last but not least Yellow Fever, sunt toate jaloane ale maturizării şi explorării unor spaţii ideatice şi sonore. "Încartiruirea" lui Mihai Iordache a însemnat pentru Kumm consolidarea secţiunii armonice, deseori constante şi frizând monotonia spleenului, prin solourile pline de personalitate a acestuia. Astfel, "dansul morţii" cucereşte. Câştigă teren, se vulgarizează, captivează. Muzica celor de la Kumm, ca un mic vârtej într-un pahar cu apă care creşte progresiv.

Kumm va concerta de la ora 21.30 în ziua de 16 august 2008, la Festivalul Sziget, alături de Iron Maiden, REM, Serj Tankian, The Killers, Flogging Molly, Alanis Morissette şi mulţi alţii. A venit vremea recunoaşterii.

Cu jartiera-ntre picioare, ca să-ţi spun cam ce te doare

Din raţiuni pur comerciale, camuflând fără doar şi poate o acută prostie, un anumit ziar insistă să ne convingă că, atât de mediatizatul ultimelor zile Chivu şi-ar fi pus la nuntă, pe cap, chiloţii soţiei sale. Cu mâinile tremurânde, deschidem ziarul, fremătând pentru a afla mai concret cum dracu i-a trecut prin cap căpitanului naţionalei să schimbe un obicei de nuntă de rit vechi, scosul jartierei cu dinţii, cu unul de rit nou, scosul chiloţilor cu dinţii, evident, derutaţi de titlul: "Chivu şi-a pus pe cap chiloţii Adelinei."

ŢEAPĂ! Era ca să se vândă fiţuica cu pricina. "Ginerică Cristi s-a dezlănţuit la nuntă şi a oferit un show de zile mari, purtând jartiera Adelinei pe frunte." This is another ciorba. Contrazicându-se elocvent, ziariştii de circumstanţă de la gazeta care imita căderea fisei, fără să confirme dacă le-a căzut lor sau altora, fac totuşi apologia păstrării obiceiurilor tradiţionale şi afirmă: "Puţine VIP-uri mai respectă momentele unei nunţi tradiţionale. Nu este însă şi cazul cuplului Adelina şi Cristi Chivu." Aşadar: older is sexxier. Poate că ar trebui să continui acum cu o bârfă mică de la nunta Israelei, regina salsei (mai degrabă a sosului...), dar totuşi consider că ce e prea mult strică.

Reminder! Ziarul cu pricina ar trebui să publice o erată prin care să îşi ceară public scuze pentru confundarea jartierei cu chiloţii. Sau poate că ei nici nu au greşit, însăşi Claudia Bălan, gazetăriţa cu pricina obişnuind să îşi poarte jartiera între picioare, şi nu pe picior. Probabil că îi dă o senzaţie de mai mare siguranţă. Probabil.

miercuri, iulie 09, 2008

Travka sau cum blazat am ridicat un ametist din îngrăşământul natural


Astăzi mi s-a lămurit un mister mai vechi, prin urmare mă grăbesc să vi-l împărtăşesc. Rock-ul românesc nu a murit, poate cel mult agonizează, în format underground, pe o piaţă muzicală mult prea mercantilă şi prea puţin pasională, dar de răcit nu s-a răcit încă. Cineva a ajuns la concluzia că rock-ul bun nu se cumpără, ci doar cel în versurile căruia îţi declari tâmp iubirea, faci reclamă la magazine de aur sau te lauzi cu câţi ani ai şi cu cât de nedezvoltat ţi-e cerebelul în zona cu îmbătrânirea.

Travka m-a surprins plăcut, iar videoclipul la Corabia nebunilor ajută foarte mult la conturarea atmosferei. În ceea ce priveşte versurile, recunosc, slăbuţ de seară, dar, cum nu le poţi avea pe toate, prefer jumătăţile de măsură în rock-ul cu pretenţii sferturilor din muzica comercială.

La sfatul lui Doru (cine ştie cunoaşte) am mai descoperit astăzi o trupă, The Amsterdams, care sună british-indie şi care au toate premizele să rupă gura târgului. Şi despre ei în curând, dar până una alta, stau pe ţeavă impresiile mele despre trupa mea românească preferată: ab4. They're back şi sper că for good.

Feminismul în românia instrumentat de organizaţiile oculte

"vin astia cu bani murdari faca spalare de bani iau pamanturi,case,imobiliare de tot felul si strica si familiile romanesti.aceasta e politica feminista evreiasca de dezbinare a popoarelor si natiilor pe baza de sex.romanii deja sunt sclavii evreilor care au ocupat importante firme, terenuri, amplasamente, propeietati, banci in romania si detin toata mass-media romaneasca.mimeaza grija fata de copii prin cultivarea obsesiva a cazurilor de pedofile gen fata cu avortul pe care bat toba si arnjeaza avortul la londra ca sa faca reclama avortului si promoveaza homosexualitatea prin tot felul de mijloace si mitinguri.pe langa asta mai iau si minteile femeilor care trec direct in pat cu dusmanul.evreo-americani au facut si revolutia pentru ca aveau nevoie de forrta de munca ieftina,de resurse si mai ales de curve de consum larg.au popmat maasiv cu feminismul deoarece stiau ca femeile cedeaza rapid si cad la pat,iar destrabalarea aduce automat haos social.au spart si unitatea de credinta pentru a dezbina mai usor natia si pentru a nu mai avea stalpi de sustinere romanii.si acum o societate intreaga e aruncata in derizoriu,prostitutie si nu stie pe ce drum s-o mai apuce.romania e pe duca.si curvelor le arde de distractii."

Alimentat şi de scandalul media din familia Dicky, iată că anumiţi români sunt gata să sară la arme şi să facă domne' ceva împotriva acestei stări de fapt, care ne macină naţiunea din interior. Din comentariul acestui tânăr aprins postat pe eternul şi fascinantul www.caca.ro înţelegem că deja asupra României, forţe oculte exercită o presiune egală cu masa ori viteza vântului, deghizate în furoul feminismului. Sau, mă rog, în unica rochie pe care o deţine Simona Florescu, pe alocuri numită şi Florea, una de culoare verde. Aşadar, aceste agenturili, au pus mai întâi la cale cudefudr-ul dintre Dicky şi Shedicky ăn popasul de la Brotăceni (din confesiunile femeii în emisiunea lui Măruţă). Gata. Deja cu mortul în casă, marele actor a agonizat până a conceput-o pe fiica marelui actor, care la rândul ei, nu este decât o unealtă a agenturililor mai sus citate, programată de pe acum când să lovească letal într-o biată familie creştinească.

La arme, fraţi români! (ăsta e de fapt Eminescu).

marți, iulie 08, 2008

Zi-mi să-i zic!

www.papucei.ro este locul în care it-urile prind nume. Îmi vine şi acum să îmi dau şuturi în fund cu vârful pletelor pentru a nu-mi fi venit din timp ideea sa denumesc mărfuri. De exemplu cizmele din imagine se numesc nici mai mult, nici mai puţin Papulicious, produs de-a dreptul catarctic la rostire: pa puuuu li şăs. Nu trebuie trecute cu vederea nici produsele intitulate The Devil Wears Papucei sau I Bomb for Peace, care, mă trimite cu gândul la maxima: bombing for peace is like fucking for virginity.

Nu e timpul pierdut să mă implic în producţia de serie de flotoare pe care ulterior să le năşesc. Aşadar, câteva denumiri de flotoare: I Bombed Korea Every Night - sub formă de supozitor, 99 Luftbalons - formă clasică, Me and Bobby Mc.Gee - formă incertă, Girl with Farraway Eyes - formă de ochi exoftalmic, Meet Me in My Dreams - formă de purceluş roz sau Candy - formă clasică de lollypop. Pentru specificul naţional nu trebuie neglijate nici produsele: Gara noastră mică - formă de excrement sau Te-am trădat, sunt vinovat - forma oricărui rebut.

Chiar dacă...

"Cristi Chivu a dansat toată noaptea, chiar dacă s-a operat la umăr în urmă cu două săptămâni..." Aşa scrie la gazetă. Acum eu înţeleg următorul lucru, că dacă ai suferit recent o operaţie de monturi, nu eşti chiar în elementul tău pentru a juca o partidă de şah. Sau în cazul lui Chivu, strângerea de dinţi a căpitanului naţionalei României ne este deja tuturor cunoscută, prin urmare ni-l putem lesne imagina dansând în mâini şi scrâşnind din dinţi de durere. Dar ce naiba, odată în viaţă poţi să treci peste astfel de nimicuri.

Ion Stănescu a jucat la 6 din 49 chiar dacă a fost recent vaccinat. Din nefericire mare căştigător a fost doamna Ortansa Virşli, chiar dacă nu îşi făcuse încă pedichiura. Fericita câştigătoare a fost felicitată de vecina ei, doamna Puşa, chiar dacă la televizor rula un film de acţiune.

Pelicanul sau babiţa?

luni, iulie 07, 2008

Ioana Bogdan, o persoană cu nu foarte multe valori, ca om

Am postat filmuleţul de mai sus în intenţia de a scoate în evidenţă câteva lucruri, toate la fel de importante, aşa că le voi aborda pe rând:

1. Consider absolut necesară corelarea examenului ORL cu un curs susţinut de limbă română. Cifrele prezente pe afiş trebuie să fie, obligatoriu: 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 33. Zi 12! Doişpe. Pac, ia du-te tălică la cursuri de limbă română. Ştie, domne, a absolvit filologia, dar e emoţionată. Nu sunt deloc emoţionată. Ziceam şi eu, încercând să... Nici o problemă. Ne gândeam să vă mai împrospătaţi limba română... Pe mine personal nu mă interesează problema asta. Eu nu am foarte multe valori ca om...

2. Domniţa din imagine cică e poetesă, ziaristă, om de cultură Auziţi-o domne cum pronunţă: Ziaru' Adevăru'. Mie însă cel mai mult mi-a plăcut aia cu culturalizarea maselor, de unde, de altfel se vede şi cu ochiul liber, imensul ego care îi alimentează reuşitele culturale.

3. Mi-o imaginez în particular, colocvial cu prietenii: hai să mergem la o peliculă! Am înţeles că domniţa este şi o persoană preţioasă, dar şi una cu spirit egalitar: "mă interesează să promovez nişte valori spirituale, binele..." Aşadar filmele lui Sergiu Nicolaescu sunt chintesenţa acestor valori, din moment ce domniţa continuă: sunt nişte filme fabuloase, nimeni n-a mai făcut aşa ceva.

Una peste alta, aflu de pe internet că, domniţa jurnalistă, corectată de însăşi Draga Olteanu Matei, ce ruşineeeeeeeee, se numeşte Ioana Bogdan, şi este un fel de "preoteasă" a site-ului populist http://www.poezie.ro/. O să revenim cu texte concrete ale acestei promotoare de cultură românească fabuloasă.

sâmbătă, iulie 05, 2008

Noua "James Bond girl" este româncă

Pregătindu-se îndelung pe platourile TVR ca amfitrioană, unii zic că ar fi o zână, nu altceva, pentru Andreea Marin, acum şi în formula Bănică, actoria a însemnat doar un pas minuscul, comparativ cu ascensiunile pe care le-a bifat de asemenea, în Himalaia. Acest lucru i-a devenit evident după primele filmări la clipul lui Bănică cu "ghiveta", care pe atunci cocheta cu chiuveta altcuiva. Au urmat filmările la "A Beautiful Life", unde a jucat cu deosebită convingere rolul conducătoarei unei bande de infractoare. Deşi scurtă ca întindere, prezenţa Andreei Marin a dovedit încă o dată că poate mai mult. De aici şi până la a intra în pielea noii "James Bond girl" nu mai era decât un pas, iar pentru Andreea Marin, cea care a împlinit visele atâtor români în căutarea speranţei s-ar putea spune că acest rol a reprezentat proba supremă.

Hollywoodul a ales în sfârşit o româncă, simbol al frumuseţii să apară la braţul lui James Bond, în ultima superproducţie ce-i poartă numele. Numele acesteia este Monica Dean (Bârlădeanu), cea care nu a trecut neobservată de publicul filmelor sale anterioare, dintre care cel mai important pare a fi serialul "Lost".

Monica Dean (Bârlădeanu) va fi noua iubită a lui James Bond.

joi, iulie 03, 2008

Zărind lumină pe pământ... Ernő Ciupe Bartha

Am întrezărit îngerul din marmură şi am cioplit până l-am eliberat, spunea Michelangelo despre arta sa. Ernő Ciupe Bartha istoveşte măgarii cu aripi, pe care îi pune să îi care prin oraşe străvechi animalele sale de fân, de parcă ar prefaţa un exod al naturalului, prin posada fierului, sticlei şi betonului. Desprins din alte vremuri, artistul clujean este la rândul său robul unei imaginaţii care, în puţinele ore de somn îi dă fiori. E înfiorător să trăieşti cu teama că nu ai timp să-ţi zămisleşti toţi moştenitorii şi că, celelalte odrasle, mult mai norocoase, ar putea să trăiască blestemul nenăscutului Ales. Pentru artist, fiecare nouă zi reprezintă o nouă şedinţă de chinetoterapie pentru ideia anchilozată din perioada incubatorului iar fiecare spaţiu deschis, un Avalon extravilan, pe care şi-l va însuşi cu toate consecinţele ce îi vor urma.

Ernő Ciupe Bartha este un latifundiar al viziunilor. Tupeul său creator nu cunoaşte limite, fiind deja un exerciţiu de viaţă să trăieşti în imediata apropiere a figurativului, să tai un vârf de creangă şi să dai cu ochii de Nessie, să sudezi doouă furculiţe şi să-ţi faci ochelari.

Printre pasagerii zborului Oceanic Flight 815, dacă ar fi să naufragiez pe o insulă mi-aş dori să fie alături de mine câteva actriţe, câţiva cântăreţi energici, dar niciodată, niciodată Ernő Ciupe Bartha. Ar destabiliza echipa, convingându-mă în cele din urmă că ar fi o uriaşă prostie să părăsesc un astfel de loc în care din lemn şi fân poţi imagina un eşafod urnit din loc de un uriaş de paie cocârjat de efort.

Insula lui Ernő Ciupe Bartha, deocamdată în spaţiu virtual la http://www.ernobartha.com/

Dressed to kill

Ingrid Betancourt, fostă candidată din partea ecologiştilor pentru preşedinţia Columbiei a fost eliberată după mai bine de şase ani din detenţia la care a fost supusă de FARC, un grup de guerilla marxistă. Alături de Ingrid Betancourt, care se spune că ar fi fost legată cu lanţuri de gât, au mai fost eliberaţi alţi 15 ostatici, trei fiind cetăţeni americani. Alvaro Uribe, preşedintele Columbiei despre care se credea că va instrumenta un genocid, periclitând viaţa ostaticilor a pus la cale o acţiune ingenioasă, în care cei 16 ostatici au fost urcaţi într-un elicopter de un militar columbian infiltrat în organizaţie cu pretextul că urmează să fie mutaţi în altă locaţie. "Militarii arătau aidoma rebelilor FARC - vorbeau ca ei, iar unii purtau tricouri cu Che Guevara," povesteşte Ingrid Betancourt.

Prin urmare istoria s-a întors împotriva celor care au scris-o. Marxiştii au fost atraşi în capcană de chipul romantic al idolului lor, Che. Dacă rebelii ar fi impus un cod de vestimentaţie Vuitton, să spunem, probabil că ar fi fost mai departe stăpâni pe destinul lui Ingrid Betancourt şi al celorlaţi prizonieri. Încercaţi să vă imaginaţi o comandă de costume Louis Vuitton pentru armată columbiană. Aşa, tricouri ieftine cu Che Guevarra roşu pe fond negru, produse de serie, se găsesc în toată lumea, am şi eu unul iar acum sunt cu atât mai mândru de el.

Un sfat pentru trupele de guerilla din lumea întreagă: alegeţi-vă un creator de modă personal! Nu e de neglijat nici PR-ul, colecţia toamnă-iarnă Hezbolah, colecţia de primăvara Hamas... Între dressed for success şi dressed, dressed, dressed to depress.

Simona Sensual, victimă sacrificială sau altceva

Conform postului de televiziune WBFX News, Miami, românca Simona Sensual a fost asasinată într-o parcare subterană. Vă oferim în exclusivitate ştirea fierbinte de la , la adresa: http://www.sliceoflifetv.com/index.php?id=fd74b92f

Privind atent mesajul de pe bilet, va trebui să începem să ne întrebăm pe ce considerente îşi alege ucigajul în serie victimele, deoarece se pare că acesta este doar începutul.

Roată, roată te-am mai inventat o dată...

Costă 125 RON şi se numeşte Fantoma. Dimensiuni: 90 x 63 x 4 cm. Fabricata din spuma cu celula inchisa cu suprafata foarte fina si rezistenta. Folosita pentru activitati recreative atat in apa cat si pe uscat. Dezvolta motricitatea.

Dezvoltă motricitatea. Probabil că în apă pluteşte, aşadar ţine locul de plută. Prin urmare, este o plută fantezie. Se pot imagina multe plute fantezie, mie mi-ar plăcea una după forma şi asemănarea lui Marilyn Monroe... Însă ce fel de activităţi recreative ce dezvoltă motricitatea s-ar putea desfăşura pe uscat cu Fantoma? Aici ar fi nevoie de fantezie. Domnii producători de găselniţe nu oferă la pachet şi ceva idei practice? Nu de alta, dar sunt pe cale să inventez un calculator (unitate centrală şi monitor) ce s-ar putea comercializa la preţuri mai mici decât cele mai performante produse la zi (cu discount în funcţie de numărul produselor achiziţionate) şi care vă garantez că v-ar dezvolta motricitatea indiferent de peisaj. Totul e să fie cineva în preajmă care să-i dea un brânci: fie spre apă, fie spre buza prăpastiei, fie spre pervazul geamului.

Trăim vremuri în care încă nu s-a spus ultimul cuvânt...

Era să uit, şi eu sunt fan TOMA. De acum chiar unul declarat!

Pară mălăiaţă pentru o clismă măreaţă


Artistul este dator să încerce, să epuizeze toate alternativele care îi stau la dispoziţie pentru a se impune, pentru a lăsa posterităţii dovezi ale deseori imbecilei sale prezenţe. Îl admir pe Andy Warhol pentru tupeu, nu pentru talent, pe cei de la Iron Butterfly pentru a lor In-a-Gadda-da-Vida, adică cum au mai putut şi ei silabisi sub influenţa substanţelor interzise "In the garden of Eden", cât de rupt de realitate poţi fi ca să mizezi pe un cântec cu versuri bâlbâite într-o limbă inexistentă, pe artiştii ce zugrăvesc cu sânge, cu spermă, cu caca, şi cu tot ce le pică lor în mână, nu pentru talent, ci pentru că au fost suficient de răbdători să aştepte momentul modernităţii lor. Carpe diem, frate! Există câteva "teme" încă neepuizate, sau epuizate şi nu am eu habar, pe care îmi permit să vi le supun atenţiei:
monumentul funiei - atât de utilă, cu o valoare hermeneutică şi ezoterică deopotrivă, monumentul antenei, cu o certă valoare sociologică, monumentul butonului fără de care am fi fost morţi, monumentul capacului de wc, fără de care am fi avut cu toţii muşchi fesieri ireproşabili, şi nu în ultimul rând monumentul flotorului, fără de care eu şi cu Baboi, cine ştie cunoaşte, ne-am fi limitat să călcăm pe urmele lui Jim Henson cu păpuşi confecţionate din ciorapi flauşaţi, lipsindu-ne de potenţialul marionetei. Mă refer la un anumit tip de flotor, cel din polistiren, în care modelam cu cuţitul de bucătărie cam ce vroiau muşchii noştri.

Un pic de respect pentru "toate cele care nu cuvântă" mi se pare o stringenţă umană...

Veşti bune pe stil englezesc


Florina Vrânceanu, fetiţa de 11 ani din satul Poieni, comuna Piatra Şoimului, Judeţul Neamţ, violată de unchiul ei şi însărcinată în 20 săptămâni, cu evoluţie, a aşteptat decizia autorităţilor române de a îi permite să efectueze avortul în România. Aceasta a întârziat, iar mama ei a plecat alături de fiica ei în Marea Britanie, unde o româncă rezidentă s-a oferit să îi plătească costurile întreruperii de sarcină, respectiv circa 1500 lire.

Iată că însă, deşi iniţial şi-au dat acordul, reprezentanţii clinirii Marie Stopes au declarat în ultimul moment că nu vor mai efectua avortul, dar vor pasa pacienta mai departe. Acum urmează cinismul britanic: "este o veste bună totuşi că va avea loc un avort".

Acestea fiind spuse, îmi pregătesc şi eu o astfel de "veste bună" la adresa albionilor:

Este o veste bună că naţionala Angliei a pierdut totuşi doar cu 2-3 meciul din calificări cu Croaţia.

Este o veste bună că naţionala Angliei a pierdut totuşi doar cu 1-2 meciul din calificări cu Rusia.

Este o veste bună că David Beckam joacă totuşi în SUA.

Este o veste bună că Peter Crouch joacă pentru naţionala Angliei.

miercuri, iulie 02, 2008

Critica ratiunii pure: sau ce are cultura în comun cu criza conjugală

Conversaţie psihedelica pe YM, în urma căreia a reieşit clar că am probleme mari, încă nediagnosticate. Noroc că mi-am făcut blog, altfel nu se prindea nimeni de obsesiile mele...
ea: scuze, nu e el, sunt sotia lui
eu: a, ok
ea: credeam ca adresa asta e numai pt curve
ea: dar vad ca o stii si tu
eu: ma rog
ea: ce blog
ea: semanati
ea: tot obsedat
eu: nu pricep despre ce e vorba
eu: sincer
eu: iar concluziile astea refuz sa le pricep
ea: mai gandeste-te
ea: dar tu esti un artist, nu?
ea: nici nu iti complici viata cu nevasta si copii
ea: ati fost colegi
ea: acum esti la ...
eu: vai dar ce mica e lumea
eu: ei
eu: cu asta m-ai lovit
ea: vezi-ti de viata ta si lasa amenintarile
eu: stai sa beau un pahar de apa
ea: obsedat pervers
ea: ratat
eu: exact, asta era cuvantul
eu: nu imi venea
ea: ai dat de psihologul clinician care iti examina blogul
ea: esti prafff
ea: pilaff
ea: esti dus
eu: iar tu ai logoree
ea: trateaza-teee
ea: psihoterapie la greu iti trebuie
ea: eventual tot prin arta
eu: nu avea tu grija
ea: nici nu am, ratatule
ea: vai de tine cum arati
ea: ce tunsoare ai
eu: freza
eu: se cheama rasta
ea: gen puscarie americana
eu: numai ca eu am scapat
ea: oribil
ea: trateaza-te ca nu mai scapi
eu: esti sigura ca as vrea sa scap?
ea: nu
eu: de ce nu ma lasi in prostia mea
ea: nici un nebun nu realizeaza ca e nebun
ea: esti un ratat obsedat prieten cu sotul meu
eu: pana la varsta asta am incercat totul sa nu prind 45, fumat, baut, f****t, si uite ca inca o mai duc, deci nu e corect DELOC
eu: dar ma distrezi mai ales ca nu inteleg ce vina am eu
ea: tu ma oripilezi
eu: pur si simplu te-ai luat de mine ca boala de om sanatos
eu: eu unul vroiam sa schimb doua vorbe cu el
ea: ok, m-am calmat, scuze, n-ai tu nici o vina
eu: pai stiu ca nu am
ea: decat ca esti un artist bolnav
eu: nu, nu sunt artist chiar deloc
ea: eee, ti-am vazut poeziile acum 2 ani
eu: asta nu inseamna ca sunt artist
ea: poet
eu: 65% din romani scriu poezie
ea: traducator
eu: si 35% au publicat cel putin un volum
ea: prozator
eu: e deja prea mult, ma faci sa ma gandesc serios sa imi deschid un fan club
ea: ok, hai ca am treaba sa vorbesc cu curvele, sunt multe, vreo 200
ea: am treaba cativa ani deacum incolo
ea: nu sunt asa cum ti-am vorbit si mi-am cerut scuze, as omori pe cineva si soacra-mea nu-i aici
eu: ti-ai cerut scuze si mi-ai jignit blogul si talentul
eu: urat din partea ta, foaaaaaaaaaaaarte urat
ea: o sa ascult muz sa ma calmez, adio del passato, lara fabian
...

marți, iulie 01, 2008

Perversitty in the eye of the beholder

El îi împinse mai întâi degetul mijlociu pe buca dreapta, într-un fel ce îi sugera clar fetei că în nanosecunda următoare un al doilea deget avea să puncteze în imediata apropiere a primului deget iar în nanosecunda următoare nanosecundei următoare întreaga sa palmă avea să se instaleze pe locul respectiv, degetele lungi urmând să se încovoaie şi să strângă dintr-o suflare ca dintr-o portocală. Despre perversitatea gesturilor simple, cum ar fi palma tânărului pervers Libressecu pe fesele Simonei Florescu Dichiseanu (supranumită de unele reviste Simona Florea). Sincer, mai perversă mi se pare relaţia întârziatei amoreze cu Dichi, cu 34 ani mai matur, decât o palmă pe fund de la unul de vârsta ei...

Mult mai perversă mi se pare relaţia indusă a reginei porno Alina Plugaru cu un puşti care, bovarian de-a dreptul, urmează să o salveze pe tânără de la decădere, articolul propagandistic de cea mai perversă factură:

Aerul tare de munte le-a făcut poftă de mâncare, sau Cu bagajele după ei, tinerii s-au grăbit să se cazeze la hotelul Regina, unde un weekend de vis costă 99 de euro sau În camera de hotel, Alina şi Adi au ascultat muzică pe laptop (el purtând perversul tricou al Stelei...) sau Ca să scape de ochii indiscreţi ai curioşilor, Alina şi Adi au decis să se refugieze pe munte sau Alina, tristă la despărţire.

Şi iată şi cel mai pervers comentariu de fotografie:

"La cina romantică tinerii îndrăgostiţi au fost extrem de afectuoşi. Alina l-a hrănit pe Adi cu propria mânuţă iar băiatul i-a oferit un trandafir roşu. " Păi lucru mai pervers caca nibalismul nici că se poate. Nu îmi puteai dărui un trandafir roşu, perversule, pe vremea când aveam cum să îl ţin, ar fi fost prea simplu, mi-l oferi acum ca să mă chinui să îl ridic cu degetele de la picioare şi tu să îmi vezi chiloţeii...

Ozonare pentru toţi, de la patroni la nepoţi (de patroni)

Ozonoterapeut: recoltez sânge îl las la aer (ozonare), după care îl reinjectez în venele pacientului. Meserie derivată: blood sitter. Un anume domn respectabil doreşte ca sângele ce îi va fi reinjectat să facă o tură până pe Kilimanjaro, prin urmare, iau găleata cu sânge şi fuga până în locaţie, după care, fără nici o altă abatere înapoi acasă în goana mare. O doamnă, de asemenea respectabilă, doreşte ca ozonarea propriului său sânge să aibă loc în preajma lui Collin Farrell, aşa că iau găleata, cioc, cioc, îi întind plicul cu bani lui Farrell, schimb câteva amabilităţi cu acesta pe tema CE 2008 da, ce păcat că irlanda nu s-a calificat, şi îi înmânez găleata. Revin după o săptămână, iau găleata şi mă opresc la o bere pe traseu, după care i-o livrez doamnei. Abaterea cu berea era de la mine, căldură mare... Zilele trecute aflu despre doamna respectivă că s-ar fi apucat de băut. Ciudată treaba cu ozonarea. Spend a little time with my blood. La Scarlet Ribbons starlete susţin un program de divertisment pentru sângele câtorva moguli, prezent în sală. New Age

China şi Cuba, locaţii preferate de blood washeri, altă meserie derivată, prezentă în nomenclator. În fabrică perfuzii cu sânge "potolit". Muncitorii nu mai prezintă nici un pericol pentru sistem, chiar dacă nu şi-au mai primit salariul de câteva luni. Mai mult cheltuieşte conglomeratul industrial pe transportul cisternelor cu sânge overseas.

Mutu, Irinel Columbeanu şi cu Carmen Hara, prezicătoarea impostoare, şi mai nou Gabriela Cristea îşi ozonează sângele şi cică se simt mult mai bine după. Ai mei zugrăvesc o dată la doi ani, pereţii sunt albi imaculaţi dar ei îi zugrăvesc. Şi se simt mult mai bine după. Ozonarea, prin caracterul său intern are toate şansele să devină noua modă, tăind poate şi pe aceea a silicoanelor. Dacă silicoanele pot fi sesizate de oricine, sângele proaspăt ozonat e imposibil de identificat, prin urmare: Mi-am făcut, fată, o ozonare.....

Pleased to meet you, hope you guess my name...