Travka sau cum blazat am ridicat un ametist din îngrăşământul natural

Astăzi mi s-a lămurit un mister mai vechi, prin urmare mă grăbesc să vi-l împărtăşesc. Rock-ul românesc nu a murit, poate cel mult agonizează, în format underground, pe o piaţă muzicală mult prea mercantilă şi prea puţin pasională, dar de răcit nu s-a răcit încă. Cineva a ajuns la concluzia că rock-ul bun nu se cumpără, ci doar cel în versurile căruia îţi declari tâmp iubirea, faci reclamă la magazine de aur sau te lauzi cu câţi ani ai şi cu cât de nedezvoltat ţi-e cerebelul în zona cu îmbătrânirea.

Travka m-a surprins plăcut, iar videoclipul la Corabia nebunilor ajută foarte mult la conturarea atmosferei. În ceea ce priveşte versurile, recunosc, slăbuţ de seară, dar, cum nu le poţi avea pe toate, prefer jumătăţile de măsură în rock-ul cu pretenţii sferturilor din muzica comercială.

La sfatul lui Doru (cine ştie cunoaşte) am mai descoperit astăzi o trupă, The Amsterdams, care sună british-indie şi care au toate premizele să rupă gura târgului. Şi despre ei în curând, dar până una alta, stau pe ţeavă impresiile mele despre trupa mea românească preferată: ab4. They're back şi sper că for good.