Am întrezărit îngerul din marmură şi am cioplit până l-am eliberat, spunea Michelangelo despre arta sa. Ernő Ciupe Bartha istoveşte măgarii cu aripi, pe care îi pune să îi care prin oraşe străvechi animalele sale de fân, de parcă ar prefaţa un exod al naturalului, prin posada fierului, sticlei şi betonului. Desprins din alte vremuri, artistul clujean este la rândul său robul unei imaginaţii care, în puţinele ore de somn îi dă fiori. E înfiorător să trăieşti cu teama că nu ai timp să-ţi zămisleşti toţi moştenitorii şi că, celelalte odrasle, mult mai norocoase, ar putea să trăiască blestemul nenăscutului Ales. Pentru artist, fiecare nouă zi reprezintă o nouă şedinţă de chinetoterapie pentru ideia anchilozată din perioada incubatorului iar fiecare spaţiu deschis, un Avalon extravilan, pe care şi-l va însuşi cu toate consecinţele ce îi vor urma. Ernő Ciupe Bartha este un latifundiar al viziunilor. Tupeul său creator nu cunoaşte limite, fiind deja un exerciţiu de viaţă să trăieşti în imediata apropiere a figurativului, să tai un vârf de creangă şi să dai cu ochii de Nessie, să sudezi doouă furculiţe şi să-ţi faci ochelari.
Printre pasagerii zborului Oceanic Flight 815, dacă ar fi să naufragiez pe o insulă mi-aş dori să fie alături de mine câteva actriţe, câţiva cântăreţi energici, dar niciodată, niciodată Ernő Ciupe Bartha. Ar destabiliza echipa, convingându-mă în cele din urmă că ar fi o uriaşă prostie să părăsesc un astfel de loc în care din lemn şi fân poţi imagina un eşafod urnit din loc de un uriaş de paie cocârjat de efort.
Insula lui Ernő Ciupe Bartha, deocamdată în spaţiu virtual la http://www.ernobartha.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu