Vă mă amintiți de versurile de la The Wall? Mă rog..., am început prost, ideea era că ne înstrăinăm ridicând de multe ori fără să conștientizăm acest lucru ziduri ce nu mai pot fi dărâmate. E interesant, pentru că a inventat zidari dar nu și demolatori, specialiști în demolări, dar ce ne facem dacă într-o bună zi zidurile nu vor mai ceda? Ridicăm poduri. Da, interesant și când am ajuns dincolo, la poporul care ne-a imaginat după propria sa stare de spirit ne așteptăm să fim primiți cu flori, chiar ghirlande de flori, frișcă, baloane și alte chestii colorate. Dar ce ne facem dacă se repetă povestioara din The Village, filmul lui Shyamalan, pentru că asta se va întâmpla?
Trăim în canon, indiferent de ceea ce vrem să credem. Ridicăm ziduri. Poate ar trebui să ne specializăm în tehnici de demolare, poate că asta îi va face pe bigoți să nu mai creadă în canonul lor indestructibil. Zilele trecute comisia care răspunde de publicitate (Suffolk Council for Racial Equality (ISCRE)) a interzis un afiș din Suffolk care îl prezenta pe papă ținând în brațe o domniță în ținută de club în timp ce nu se desparte de sticla de bere. Și care e problema? Pariu că dacă Papa Ioan Paul ar fi trăit s-ar fi amuzat copios pe tema aceasta, așa cum s-a amuzat când i-a cerul lui Bono ochelarii-muscă, cu care s-a si fotografiat. Pentru că Papa Ioan Paul stăpânea pe deplin noțiunea de OM. Nu își făcuse din constrângeri un toiag cu care seara, când Vaticanul se afunda în liniște să se autoflageleze. Era conștient că există însă și constrângeri. Iar acum, niște bigoți reacționează stupid în numele Papei. Adică Papa nu băuse nici o bere la viața lui? Asta e ideea? Sau nu ținuse femei în brațe? Ce e trivial în a îmbrățișa o femeie? Mie mi se pare de mii de ori mai acceptabil să văd un preot cu o tânără în brațe decât un preot cu un băiețel, un preot legând o fată pe o cruce pentru exorcizare, sau un preot vânzându-și supușii. De ce m-ar oripila un preot cu o sticlă de bere, când am văzut preoți stingând sticle de vodcă sau litri întregi de vin. Între un preot care îmi spune că alcoolul este ochiul dracului și unul care mai bea din când în când o bere sau o tărie, cu prietenii, sau la o masă specială îl voi alege întotdeauna pe cel din urmă. Pentru că într-o lume de canoane antropofage, un preot care le ignoră este un semn de normalitate și speranță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu