Am redevenit articulat, acum, după ce Bookfestul budapestan a luat sfârşit. Mă simt ca unul care tocmai a ieşit de la dez....are şi acum regretă, că în tot acest timp s-a rupt de lume şi duce lipsă acută de limbaj ca să relege legăturile. Eu cred că Saussure a scris despre canalele şi codurile lui după ce vreo săptămână fusese scos pe tuşă de o fractură debilă de falalngă. Scriu texte la poze, textier de fotografie. Mă simt ca textierul lui Ion Miclea, constrâns să pun explicaţii sub pozele cu animale din albumul cu Circ. Vine poza cu Lidia Jinga cu tigrul ei preferat, pe vremea când dresoarei şi tigrului ei le curgea încă sânge călduţ prin vene. Ce fac aici? Ce scriu? Dacă vorbesc de vremurile bune, nu e bine că se subînţelege că s-au succedat unele rele. Dacă nu zic nimic, iar nu e bine că familia va sări în sus că le-am răpit secunda de celebritate. Cel mai simplu şi recomandabil ar fi să mă limitez la numele protagonistei din imagine şi eventual, după virgulă să mai trec şi un an.
Prin urmare, aveţi în imagine un încărcător de baterii. Unele lucruri se adresează naivilor. De aici şi firma producătoare: NAIVETEK.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu