Previziunile mele culturale se împlinesc iar acest lucru nu poate decât să mă bucure, nu pentru că l-aş detrona în acest fel pe "oracolul din Bălceşti", ci pentru că mă ajută să rămân consecvent teoriei că secolele ce vor urma vor înregistra din ce în ce mai multe "războaie culturale" comparativ cu cele fizice. Iată că, războiul rece este treptat înlocuit de unul cultural, şi de umbrele catargurilor naţionale ridicate în tot mai multe edificii mondiale de cultură. Cei mai vizibili vor triumfa şi îşi vor face auzit punctul de vedere, ceilalţi treptat vor pierde teren. În data de 26 septembrie 2008 România a fost prezentă, la Forumul literaturii Central-Europene, coorganizat de Institutul Cultural Român la Budapesta. Sub preşedinţia onorifică a reputatului scriitor maghiar Gyorgy Konrad, publicul maghiar şi studenţii Universităţii Central-Europene (CEU) au avut ocazia să asiste la o dezbatere de o zi pe temele: Între ficţiune şi realitate şi Vocea scriitorului într-o lume globalizată. Au participat: Howard 
Michael Robinson, pro-rector al CEU, Joanna Derdowska (CZ), Theodora Dimova (BG), Jeno Farkas (HU), Michal Hvorecky (SK), Olga Tokarczuk (PL), Kinga Dunin (PL). România a fost reprezentată de scriitorii: Adriana Babeţi şi Nicolae Prelipceanu.
Enunţând realităţile naţionale, toţi cei prezenţi au evidenţiat toposuri şi dileme comune, înrolându-se totodată într-o cruciadă culturală de promovare a propriilor valori. Slovacul Michal Hvorecky s-a exprimat plastic, definindu-şi plastic şi modern vehemenţa cu care luptă pentru promovarea valorilor naţionale: Slovacia este mult mai puţin vizibilă decât Cehia. Oare de ce?
Părerea mea? Pentru că fosta republică s-a numit atâţia ani Cehoslovacia şi nu Slovacocehia. O simplă problemă de topică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu