Aceasta este o impresie generată de scârbă. Zilele trecute mi-a fost dat să am o discuţie aproape bibliofilă cu două "finanţiste". Acestea au ţinut să mă convingă cu argumente de câţiva anişori că singura antologie de poezie românească de la Conachi la Foarţă tradusă vreodată în limba engleză se "degradează moral" după un an.În faţa unui astfel de argument am rămas mut. Mi-a trecut prin minte problema poloneză din 1944, când, după revoltă, naziştii rad Varşovia după "directivele" lui Hitler "nu vor sta în Varşovia nici două cărămizi". Dacă ar fi fost după cele două finanţiste, astăzi Varşovia ar fi fost un oraş nou, cu o istorie inexistentă, cu o conştiinţă naţională haotică şi cariată - îmi imaginez cu uşurinţă cafenele sau restaurante gen "U Svejku", unde, în loc să se simtă bine, mesenii s-ar contrazice cu privire la insurecţie sau la rezistenţa de 30 de zile din ghetoul evreiesc. Să lichidăm toţi arhitecţii, să le ardem planurile păstrate de aceştia cu sfinţenie, deoarece centrul vechi al Varşoviei este "degradat moral".
Cu adâncă scârbă constat că iubesc Varşovia şi pe locuitorii ei cu aleasa lor conştiinţă a trecutului, aşa degradat moral cum e el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu