Evident că tot nu am găsit antidot la scârbă, prin urmare, mai vine o criză, mai pleacă şi vorba poetului: "uite-aşa trece viaţa pe lângă noi". Ştefan Iordache a plecat puţin, lăsându-ne mai singuri, mai ai nimănui, în măsura în care "noul val" nu se grăbeşte să realizeze tranziţia.
Scârba s-a produs astăzi, în ziua funerariilor sale, când au început să se perinde pe la posturile TV toţi neaveniţii, toţi trepăduşii care profită de moartea marelui actor pentru a ieşi în faţă. Cei care lunea trecută, după moartea lui Ilarion Ciobanu nu s-au trezit din letargie s-au trezit astăzi, reclamându-şi în cele mai oribile ipostaze prietenia marelui actor. Toţi l-au cunoscut, toţi au avut momente de intimitate în preajma sa, acum, când nimeni nu mai poate pune la îndoială aceste declaraţii. Este exact ca în 1989, când televiziunea era plină de cetăţeni care doreau să îşi arate adeziunea pentru "marea revoluţie". La fel şi acum. Ştefan Iordache a fost plin de prieteni, însă a trebuit să moară în Austria pentru că în România prietenii i-au spus că are leucemie, boală ascunsă de familie.
Foarte trist acest şacalism feroce, eforturile unor neimportanţi de a ieşi în faţă la nunţi, botezuri şi înmormântări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu