Zilele trecute, aflat în Crângaşi, cu ocazia presusţinerii doctoratului lui Bebe, mă văd pus în situaţia de a face aprovizionarea în vederea banchetului de după. Plec de la Institut spre Piaţa Crângaşi, îmbrăcat la patru ace, umplu 6 pungi şi dau să mă întorc, însă, evident, rătăcesc drumul la întoarcere, luând-o pe o stradă paralelă şi mergând până mi se înfundă. Până la acest "gard verde" trebuie să precizez că lăsasem în dreapta mea o geamie, respectiv pe stânga Biserica Penticostală bla-bla-bla. Remarcând pe stradă un domn, categoric musulman urmare a faptului că dădea cu mătura în faţa geamiei îl întreb respectuos: cum pot face să ajung la institutul în cauză. Mi se răspunde într-o română perfectibilă: "vezi la poarta aia verde", zic: "e închisă" "şi atunci ultima soluţie e să sari gardul pe la Biserica Penticostală". Îl privesc consternat, îmbrăcat la costum, cravată roşie, cămaşă neagră şi cu acele multe pungi în ambele mâini. Fără milă. Să sari gardul la Biserica Penticostală. Am realizat ulterior că este foarte posibil ca în felul acesta penticostalii să îşi recruteze adepţii, tot ce e la mine în ogradă e al meu, paradoxal, cu ajutorul musulmanilor. Probabil că şi reciproca e valabilă, în alte cazuri trebuind să sari gardul pe la geamie. Pesemne că eu având faţă de penticostal am fost revendicat din timp de vreun watcher penticostal, în detrimentul musumanilor.
Ca să scurtez mult povestioara, îl privesc disperat pe domnul în cauză, şi îi sugerez din priviri, cu uşoare trimiteri cervicale: dar dacă aş face urmatoarea la stânga? şi mi se răspunde: "da, e şi asta o soluţie, următoarea la stânga!" Parabolizând, un boschetar la intrare la Cotroceni pentru summitul NATO: bună ziua. Ofiţerul de serviciu: bună ziua, drept înainte şi pe dreapta, la şefii de state...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu