Încerc să înţeleg cum de uneori voluptatea decadenţei poate fi atât de tăcută, trecând uneori neobservată. O iei pe Mona Lisa şi îi pui mustăţi, toate simţurile urlă, ochii se înjectează şi pulsează, gata-gata să iasă din orbite şi ca la rubeolă, în locul bubiţelor de această dată iese la iveală în mii de duplicate termenul KITSCH. Dacă însă o iei pe mona lisa şi o îmbraci în costum popular românesc, s-ar putea ca anumite personalităţi cu prestanţă să considere experimentul suprarealism, poate chiar pop art, în vreme ce câţiva potentaţi vor încerca să îl şi cîştige la licitaţie. Acesta este şi cazul Cerbului de Aur, cu amintire astăzi întinată. Este părerea mea, aşa că principalul vinovat de acest enunţ sun eu şi nimeni altul. Cerbul de Aur 2008, câştigat, e drept, de România în seara în care mâncam bătaie de la Lituania, încât cred că era mai bine să nu ne prezentăm, a devenit un Megastar anual, un fel de Crăciun al concursurilor stupide, menite să ţină românii în faţa micului ecran, în loc să iasă lumea în oraş şi să oblice municipalităţile să organizeze constant evenimente. Nu spun că Cerbul de Aur a copit Megastarul, ci doar că ambele concursuri au acceaşi structură, cel dintâi bucurându-se şi de o moştenire deloc de neglijat. Faptul că Răzvan Krivach a căştigat această ediţie cu "Too Much Love Will Kill You", pe mine unul nu mă onorează, şi nu mă face deloc să mă bucur că păstrăm încornoratul în ţară. E ca şi cum ai invita musafiri în propria ta casă, pe care îi supui unui supliciu cultural: fără voce, fără carisma, fără bun simţ începi să te produci, invitaţii cască, picotesc, se foiesc pe scaune, până nu încetezi showul însă nimeni nu părăseşte incinta. La fel s-a întâmplat la această ediţie. Krivach are ceva voce, dar nu atât de multă încât să îl egaleze pe May a cărui piesă se străduieşte să o cânte cu performanţele lui Mercury. Citeam că a fost ales să joace în Rocky Horror Picture Show. Păi voce de cabaret are, voce de cabaret avea şi Lulescu şi Nicu Constantin, chiar şi Puiu Călinescu, Ştefan Iordache sau Ion Dichiseanu. Probabil că premiul i-a revenit lui, fiind cel mai aproape de varianta pe care a încercat să o copieze...
Scriu toate acestea cu regretul că nu mi-a dat şi mie prin cap să mă prezint la concurs cu o piesă din repertoriul lui Micolov sau Doru Tufiş. Aş fi câştigat concursul, surclasându-l pe Krivach. Oricum ediţia 2008 a Cerbului de Aur m-a convins să îmi depun candidatura pentru la anul. Dacă însă mi se va impune o piesă în engleză, mă voi lepăda rapid de cele două voci româneşti, alegând o altă voce-surpriză: Anthony Quinn şi a sa "I Love You". Să facă juriul greşeala să nu me premieze, atunci să vadă! Dacă e precedent, precedent să fie.
Să mai băgăm un Ciucaş şi o havană, până la anul îmi trebuie o voce cât mai dogită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu