O dilemă mai veche referitoare la necesitatea cenaclurilor literare în societatea civilă din România. Îmi permit să iau poziţie, urmare a faptului că le-am frecventat vreme de câţiva ani buni, pe unul constant iar pe celelalte incidental. Mai mulţi moderatori, şi foarte mulţi discipoli. Cenaclul fiind populist, aveau întotdeauna câştig de cauză moderatorii care susţineau mediocrităţile, cei care încercau promovarea celor 1-2 tineri talentaţi devenind treptat indezirabili. Evident că şi printre mediocri începeau orgoliile, plecau jumătate, veneau alţii, şi tot aşa.
Dincolo, un singur moderator şi o infinită toleranţă, au loc toţi şi paria şi cei cu adevărat talentaţi. Concurenţă zero, ascultăm, râdem, ne dăm ghionturi. Fracturismul în toată frumuseţea lui, cu spermă, fecale şi alte produse de alcov. Ce să zic mai mult de atât. Că e loc pentru toţi. Ca la un concert cu 15 trupe care consideră că au ceva de spus şi despre care doar timpul va hotărî. Te duci să le asculţi pentru că nu vor ieşi niciodată pe un album colectiv. La fel şi aici, ceva mai mult decât la un simplu freak-show.
În concluzie un NU hotărât pentru viitorul cenaclurilor literare. Un DA pentru radiouri culturale online. Problemă de plasament. Trăim într-un secol în care nimeni nu mai poate da vina pe postul de radio (excluzându-i pe aceia care deţin un aparat de radio ce prinde un singur post); nu-ţi place, schimbi. Dacă ai ajuns însă la cenaclu, te manifeşti, doar nu ai bătut amar de drum de pomană...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu