Nu am fobii! Încep în felul acesta pentru a fi clar de la bun început că nu am de gând să mă dedic acum unui discurs subiectiv, din dorinţa de a vă convinge că anumite lucruri fac rău bunului mers al propriei existenţe. Nu îmi plac şobolanii nu pentru că m-ar muşca ci pentru că mi se par jegul în persoană, nu îmi plac broaştele pentru că mi se par lipicioase şi moi pe alocuri, iar anii trecuţi am constatat accidental că nu mă simt întocmai în elementul meu pe piscurile muntelui. În rest, nu mi-e teamă să ies în piaţă, nu mi-e teamă de păianjeni, nu mi-e teamă de lift şi nici de întuneric. Nu mi-e teamă de mizerie, consider că, precum multe altele, are şi ea rostul ei...
Asta pentru că nu am avut până acum nici o întâlnire de gradul trei cu mizeria, cum am avut aseară, la Carrefour. Poftiţi de vedeţi cam pe ce punem noi mâna în plin proces de evaluare a achiziţiei, şi pe urmă ne întrebăm de ce ne îmbolnăvim. Intraţi în depozitele Carrefour şi veţi avea o revelaţie, veţi înţelege cât de îndoctrinaţi suntem să credem că vigilenţa autorităţilor se poate dejuca cu greu, atunci când doreşti să propagi un flagel mondial, în principal probabil pentru a justifica anumite meserii cuprinse şi supraevaluate în nomenclator. Nici măcar nu îţi trebuie un întreg depozit plin de jeg şi de bacili, e suficient să strecori pe fiecare produs a zecea parte din această mizerie cotidiană pentru a reduce la absurd antraxul şi armele de distrugere în masă.
Acum îi înţeleg mai bine pe cei de la Carlsberg, cu dozele lor de bere cu căpăcel de plastic, mai cu seamă dacă coroborez imaginea de mai sus cu decesul unuia care a băut din doza pe care tropăiseră veseli câţiva şoricei plimbăreţi peste otrăvuri. Să învelim totul în plastic, sau să purtăm cu toţii în lume mănuşi de plastic? Poate vine cineva cu propunerea asta, pentru că nici nu ştiţi de când am pronosticat secesiunea relaţiilor interumane...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu