Toni Grecu a părăsit clădirea iar Divertis continuă...

Citeam un interviu al lui Toni Grecu, următorul "debarcat" de la Divertis, după Ghighi Bejan, Ioan T. Morar şi Ioar Gyuri Pascu, şi mi-au rămas în minte cuvintele sale de încheiere:

"Când te învingi pe tine însuţi, care e rezultatul? Victorie sau înfrângere?"

Mă gândesc cât de aiurea este pretextul ăsta de "victorie", ca şi cum diabeticii s-ar apuca să facă apologia ciocolatei sau ologii ar preda lecţii de dribling sau de motricitate şi nu neapărat pentru că aş avea simpatii bonapartiste, considerând că momentele cu adevărat periculoase vin după victorii. Toni Grecu a părăsit şi el corabia Divertis, învingându-l pe Toni Grecu din subconştientul nostru. În realitate liderul celor de la Divertis nu a făcut decât să meargă mai departe. În orice caz, ar însemna să dăm în recensământul "gustist" dacă ne-am gândi chiar numai o secundă să încercăm să îi chestionăm pe apropiaţii noştri ce obiceiuri au la victorie sau, în funcţie de caz, la înfrângere. Prin urmare, peştele prins în cârlig e un tăntălău sau din contra, un veleitar? O ladă de steril nu mai e demult un termen abstract...

Aşadar Toni Grecu has left the building, din motive necunoscute nouă, tuturor. Mult mai interesant este că întreg brandul Divertis, întreaga istorie Divertis, ce să ne mai ascundem după cireş a rămas în mâinile lui Mireuţă, Antonesi şi Constantin. Mă întreb speculativ: cât de puternice au fost motivele lui Toni Grecu de a fost acesta în stare să îşi lase amintirile în mâinile altora şi să tragă apoi uşa după el? Să fie oare vorba despre imanenţa încartiruirii politice, acesta să fie oare motivul? Timpul va hotârî!