Du dă Continentăl

Pe lângă multele pe care şi le propune Sibiu, din postura de Capitală Culturală Europeană 2007, iată una noua, pe care pun pariu că nu o anticipaserăţi: caragializarea oficială a României (deocamdată doar la nivel lexical).

Iată o mostră: cuvântul otel.

Zice Dandanache: "Adineaori am sosit, era să trag la otel... dar birzarul... el stia de ţe viu, mi-a arătat pe d. prefect" în O scrisoare pierdută.

Merg mai departe şi descind la Inspecţiune:

"Trecînd prin faţa morgei, văd căruţa funebră: un nou oaspete a venit, sătul de căldurile vieţii, să coboare în răcorosul otel."

La o privire mai atentă, trag chiar concluzia că nimic din ceea ce se întâmplă la Sibiu nu e întâmplător, şi în sprijinul celor spuse, îl voi cita din nou pe Nenea Iancu, de această dată cu un fragment din Mici economii:

"Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colţul otelului Continental pentru a privi la mişcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne..."

În Groaznica sinucidere din Strada Fidelităţii, Caragiale devine mai mult decât premonitoriu, pur şi simplu universal:

"Asearã, în fata otelului Continental s-a petrecut un scandal nemaipomenit."

Cu alte cuvinte Sibiul şi-l revendica pe Caragiale, drept primul fiu al oraşului. Aşa parcă mai merge, cred că aş putea să fiu ceva mai îngăduitor, de pe la 50 în sus.

Despre otel, numai de bine...