Cunosc pe cineva care acum vreo 4 ani a călătorit cu trenul dinspre Bacău spre Bucureşti, tren în care la Focşani s-a urcat "poetul" Liviu Ioan Stoiciu, însoţit de o domniţă. O să aflaţi imediat de ce am zis "poetul însoţit de o domniţă" şi nu "o domniţă însoţită de poetul Liviu Ioan Stoiciu". Evident, părinţii domnişoarei nu ştiau cu cine umblă juna lor fiică, cum nu ştiau nici că stimabila era gravidă cu acelaşi individ, căci dacă ar fi aflat probabil că i-ar fi făcut tinerei viaţa un coşmar, lucru de care aceasta se temea îngrozitor. Ce l-a supărat peste poate pe acest cunoscut al meu a fost nu diferenţa mare de vârstă dintre cei doi, ci faptul că "poetul" s-a arătat absolut nepăsător la grijile fetei. Din vorbele sale reieşea că "nu e sfârşitul lumii" şi că, matură, aceasta ar trebui să îşi poarte singură de grijă. Acest Liviu Ioan Stoiciu ca om nu merită nici un fel de interes iar ca poet probabil puţin mai mult decât al celorlalţi anonimi pe care îi mai păstoreşte din când în când pe îndoielnicul site de subcultură http://www.agonia.ro/. Pentru gâsculiţele şi căprioarele de acolo însă să ai o relaţie cu Liviu Ioan Stoiciu este mult mai bine decât cu Marius Marian Şolea, Paul Bogdan sau Radu Herinean.
La Iaşi, pe garduri au fost întinse afişe cu poeme româneşti, probabil din dorinţa de a populariza cultura română. Cineva, şi din câte ştiu cunoştinţa asta a mea nu a părăsit capitala în ultima vreme, i-a ars lui Stoiciu ochii şi gura. O parte din mine se revoltă pentru că nu mi se pare normal să întinezi tot ceea ce nu cunoşti sau te depăşeşte, pentru că mă îndoiesc că mutilatorul ştia câte ceva despre acest pretins poet român contemporan. Dacă s-ar fi atins de Bacovi, Nichita sau Cărtărescu probabil că i-aş fi călcat în picioare cu cel 120 kg pe care le posed. Cealaltă parte însă zâmbeşte satisfăcută. L-au ajuns blestemele domniţei seduse şi abandonate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu