De unde să arată că între muritori obiceiul voroavii şi deprinderea limbii în zădar iest, cu carea încotro voia din voia ei să să fie pohârnit vrând, să ne înştiinţăm.Aşadar dilemă mare între transfrontalier şi transfontier, funcţie în principal de filocultura căreia îi suntem tributari. În principiu filofrancezii continuă să aprecieze spaţiile aferente graniţelor ca transfrontalier, în vreme ce filoenglezii vor alege transfrontier. Cu toate acestea, nu pot să evit comicul metalingvistic, deocamdată atenuat de slaba popularizare a lobului frontal, emanat de sintagma transfrontalier - dincolo şi dincoace de lobul frontal.
Neurologic însă, în spatele acestei sintagme s-ar putea ascunde mai multe adevăruri decât putem accepta, cum ar fi acela că modul în care ne manifestăm simţul dreptăţii reprezintă oglinda respectului pe care îl acordăm acestui lob. Oamenii sunt singurele animale care, în anumite situaţii, refuză să îşi pedepsească semenii care nu s-au comportat corect, chiar dacă această atitudine nu este în interesul lor, apreciau recent câţiva cercetători de la Universitatea din Zurich. Ernst Fehr, economist la Universitatea din Zurich, si colegii sai au ajuns insa la concluzia că această zonă din creier suprimă tendinţa naturală a omului de a acţiona în propriul său interes.
În concluzie, transfrontalier sau transfrontier, cred că nimic nu este încă pierdut câtă vreme îi acordăm lobului frontal respectul cuvenit...
Un comentariu:
Maica, io cand aud "transfrontalier" - si tot aud, de niste ani buni de zile - incep sa ma simt brusc cam ca nenea ala avocatu' de la Mizil care, dupa ce s-a plimbat frumusel cu birja, a vroit sa verifice pe lobul frontal (de fapt cred c-a fost ala temporal, dar, deh, licenta poetica...:)))daca pamantul ii intr-adevar rotund...
Trimiteți un comentariu