Pal, in is Palin!

Senatul american a adoptat astăzi planul de salvare a băncilor în valoare de 700 miliarde de dolari, iniţiativă care nu face decât să confirme începuturile "socialismului financiar" american. La prima vedere s-ar putea spune că singura problemă "modernă" a Americii este criza financiară, după care însă încep să se cristalizeze legături.

2 octombrie (astăzi) este spectrul care planează asupra politicii americane actuale, data la care republicana Sarah Palin se va confrunta pentru supremaţie cu democratul Joe Biden. Teoretic această confruntare şi "incidentul Florida" vor hotărî viitorul Americii, personal însă eu îl consider tranşat încă de pe acum, iar numele acestuia este Barack Obama. Cu riscul de a fi considerat incorect politic, de data aceasta cel puţin americanii vor alege diversitatea, în cazul candidatului democrat: culoarea. Acest lucru se datorează faptului că toţi ceilalţi "soldaţi" din plutoanele McCain - Obama sunt din punct de vedere populist compromişi, folosiţi fiind doar pe post de iepuri.

Palin nu mi-a fost simpatică de la bun început, regină a frumuseţii, guvernator al Alaskăi, acuzată de abuz în funcţie, suficient de bigotă pentru a-şi expune familia consecvenţei sale egocentrice. O înfocată luptătoare împotriva avortului, Sarah Palin refuză să avorteze deşi ultimul său copil prezenta riscul, materializat de altfel, de a se naşte cu sindrom Down, iar acum mai mult ca sigur că nu îi va face nici o concesie fiicei sale, Bristol Palin, o adolescentă de 17 ani, gravidă. "Logodnicul" acesteia, Levi Johnston, 18 ani şi tatăl copilului se pare că, pentru a le satisface americanilor setea de happy endinguri romantice nu va mai avea cale de scăpare, urmând să o urmeze pe Bristol la altar, posibil chiar în jurul datei de 18 octombrie, când minora va împlini 18 ani (evident că asta nu înseamnă că va fi şi majoră, (cum bine zice şi Zaza, da mai va pân la douăşunu)... Sarah Palin gafează cu o graţie care chiar şi pe ai noştri politicieni îi face să râdă. Cu puţin timp în urmă aceasta declara că armata SUA ar trebui să treacă graniţa din Afganistan spre Pakistan pentru a-i elimina pe terorişti, chiar dacă o astfel de acţiune ar încălca suveranitatea statului aliat Americii. UAU! În concluzie, pur şi simplu Sarah Palin nu mi-a fost simpatică, fără să conteze prea mult aici pasiunea acesteia pentru armele de foc. Mi-am recunoscut câteva dintre fostele şefe, disperate să îşi reprime sentimentul de inferioritate, totodată cu mare grijă să nu facă prea mult caz de feminism.

Pe de altă parte Joe Biden mi-a fost indiferent. Nu mi-am puţin reţine însă râsul atunci când, în timpul unui discurs electoral Biden i-a cerut unui om într-un cărucior cu rotile să se ridice în picioare. UAU! Întâmplarea aceasta îmi aminteşte de comediile americane de situaţie marca Eddie Murphy. După nominalizarea sa, Biden afirmă că Hillary Clinton ar fi fost mult mai potrivită pentru funcţia de vicepreşedinte... UAU bis! Mai mult, vorbind despre criza financiară americană, Biden face referire la Franklin Roosevelt, preşedintele american care s-ar fi adresat în 1929 naţiunii prin intermediul televiziunii. La ora aceea America era condusă de nimeni altul decât de Herbert Hoover iar televizorul nu fusese încă inventat. UAU bis bis! S-a descoperit craniul lui Shakespeare de când avea 6 ani! Cuvintele mele sunt aproape inutile.

Prin urmare, doi naivi, novici în ale politicii se vor confrunta în această noapte pentru a netezi calea şefilor lor. Sau nu! Intuiesc din partea republicanei Palin lovituri repetate la adresa lui Obama, mai cu seamă urmare a statutului acestuia de in absentia. În definitiv show-ul de astăzi s-ar putea să nu aibă nici un efect, electoratul american alegând, după părerea mea, de această dată diversitatea: un american de culoare. Dintr-o suspectă plictiseală...