Miss You like crazy

Suedezii de la Abyss, nume care spune multe despre minţile acestora scufundate într-un întuneric absolut, revoluţionează înstrăinarea prin scoaterea pe piaţă, la preţul de 5.000 Euro a produsului RealDoll. După cum probabil v-aţi dat seama este vorba despre generaţia X a păpuşilor gonflabile, care îşi pot considera pe bună dreptate bunicile nişte babe savarinizate şi de prost gust. Cu cap customizabil, RealDoll vorbeşte 7 limbi străine, româna are nevoie de un firmware..., respectă poziţia pe care i-o recomanzi şi simulează cu mare artă orgasmul, lubrifiindu-se de la sine. Poate măsura între 1.50 şi 1.75 în înălţime, 99,8% piele asemănătoare cu pielea umană, auto-adaptabilă, 100 de senzori prin tot corpul dintre care 30 în zonele erogene, strângătoare, îşi încleştează uşor falangele pe tot ce îi pui în mână, când e penetrată geme, zic producătorii plăcut, se lubrifiază automat doar la stimulul uşor al unuia dintre senzori si trei intrari operationale: oral, anal şi vaginal. Are parolă şi user, asta mi se pare de mare angajament. Intri prin efracţie, pleci cu femeia mea dar nu faci nimic cu ea. Mobilă în casă, cel mult o priveşti ca pe Gioconda. Sick world. Pe site-ul oficial tot felul de curioşi şi-o asumă ca pe perechea niciodată găsibilă: pot să îmi spăl femeia? pot sa îmi îmbrac femeia? pot să o tund? şi pot să o fardez? Poţi neică, cum să nu poţi, aş adăuga de la mine că mai poţi de asemenea să o tatuezi, să o cureţi în urechi şi să o ştergi şi la fund. Producătorii o recomandă, considerând-o o mare ofertă. La capitolul calitate-preţ se spune că RealDoll face banii mai mult decât o distracţie in wild, care ar putea să genereze multe dureri de cap. Evident, oamenii vor să-şi vândă marfa şi fac tot ce pot pentru asta.

Am mai spus-o şi o mai spun şi acum, în principiu e loc pentru toţi, prin urmare, acolo unde femeia gonflabilă şi-a creat nişa e normal să apară şi noua generaţie. Marea problemă este că noua generaţie este atât de aproape de adevărata generaţie în mijlocul căreia subzistăm şi totodată atât de glacială şi distantă, încât uneori mă gândesc că relaţiile interumane se vor compromite încetul cu încetul. Democraţia ne-a îndemnat să ne plăsmuim şi noi, maturii, tamagochi-urile noastre, precedentul copiilor fiind un motiv serios. Nu e greu să îmi imaginez maturi îngropându-şi păpuşa şi plângând la căpătâiul ei, există o logică imuabilă a pierderilor care îşi va spune cuvântul. Iar apoi să nu ignorăm aşa zisele avantaje pragmatice ale unei astfel de păpuşi: nu are ciclu, nu rămâne gravidă, nu te obligă la achitarea pensiei alimentare, nu este geloasă, nu îţi face scandal dacă vii mai târziu acasă, nu te ameninţă că te părăseşte pentru că te uiţi prea mult la fotbal, nu vorbeşte cu prietenele la telefon, nu îţi cheltuieşte banii pe prostii inutile, nu aruncă banii pe coafor, pantofi sau genţi, nu are mamă, nu crede că Pere Lachaise e un parfum şi nici că falusul este un obiect decorativ de birou din seria: press-papier sau coup-papier. (Exemplul din urmă este real, Lavrenţie ştie!).

Prin urmare trăim vremuri grele dar ni le putem uşura. Nevastă, acum mă duc la Leila... În curând şi băieţei pentru doamne şi domnişoare! Şi mai e ceva: nu o punem la întreţinere. Cel puţin deocamdată!