În Malleus Maleficarum din 1486, îndreptarul definitiv al vânătorii de vrăjitoare se spune că o femeie ar fi furat zeci de penisuri pe care le-a ascuns într-un copac unde acestea trăiau ca nişte păsări într-un cuib.- Arc peste timp, Ion Creangă preia acest motiv medieval în Povestea poveştilor şi îl exploatează pentru a încheia fericit o istorie sângeroasă a abuzului clerical, răzbunând genocidul ordonat de "popi" asupra femeilor suspecte. Singura sa condiţie pentru continuitatea hermeneutică a motivului antropomorfizării falusului este "coborârea pe pământ", cu alte cuvinte Creangă dă copacul pe lanul cu păpuşoi.
"Ţăranul, după ce mântui de sămănat, se întoarse acasă. Apoi, la vremea prăşitului, a venit de a prăşit păpuşoii după rânduială, şi iar s-a întors acasă. Dar când vine la cules, ce să vadă? În loc de păpuşoi, de fiecare strujan erau câte trei-patru drugăleţe de pule, care-de-care mai îmbojorate, mai dârze şi mai răzbelite!… Când se uită baba pe ogor, îşi pune mânile în cap de ce vede… pule şi iar pule, belite şi răsbelite, în toate părţile."
Hermeneutic vorbind, moravurile sunt singurele inalterabile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu