Amurgul idolilor e doar un titlu

Să vorbim puţin despre macrame-uri, motive florale, cu păsări, geometrice şi cu Che Guevara. Nu vă voi ţine mult cu sufletul la gură, dornici să înţelegeţi ce vreau să spun cu motivele de pulover şi portretul lui Che Guevarra ci voi intra în subiect. Ideea era că purtăm de cele mai multe ori lucruri care ne vin bine, care arată cool şi care, stupoare în tribună, promovează "idealuri" care nu ne reprezintă.

Mă opresc la Che Guevara, asumat de către tinerii furioşi din întreaga lume un soi de simbol al libertăţii de manifestare. Culmea e că dacă ar fi fost să fie contemporani cu Che cel puţin trei sferturi dintre aceştia fie ar fi înfundat puşcăriile, fie ar fi fost executaţi în pieţe publice, conform părerilor acestuia că rockul este dăunător şi că "pletoşii" şi "idealişti" şi "homosexualii" nu fac decât să întineze idealurile revoluţiei. Nici cu rasismul nu stătea prea bine Che Guevara chiar dacă implicaţia cubanezilor de culoare în revoluţie nu a fost una întâmplătoare. Într-unul dintre interviurile sale acordate lui Luis Pons, om de radio, Guevara spunea că: "O să facem pentru negri exact ce au făcut negrii pentru revoluţie. Adică nimic."

E sănătos să porţi tricouri cu feţe tinere imprimate. Bătrâneţea te face neinteresant. Între un tricou cu Einstein şi unul cu Che, cel din urmă te-ar putea face la un concert rock să te trezeşti cu câteva sticle de bere în cap. Acestea fiind zise, mă voi da de exemplu, renunţând la tricoul negru cu Dan Spătaru pentru unul cu Fuego. E cineva care imprimă aşa ceva, sau trebuie să apelez chiar la artist, şi să îl rog să îşi apese faţa îmbibată în vopsea albă de pieptul meu robust?