Cum mă cheamă aşa şi scriu

"Era mare Vasilisca,

trup avand de odalisca

si privire care isca,

patema ce vatema

si face din om neom."

Să vă spun o poveste despre onomastică, mai concret despre onomastica acestui blog: VasileSensual. Acum mai bine de 2 luni am participat, cum spune francezul, la plesneală la un concurs pe aceasta adresa, în urma căruia 22 de texte urmau să fie selecţionate pentru a fi publicate în volum. Am făcut-o cu numele de aici, VasileSensual, deşi toţi ceilalţi contracandidaţi îşi foloseau numele din acte. Puţin realism, vă rog, cred că realizaţi că numele meu de familie nu este nici Vasile, şi nici Sensual, precum nici numele meu mic nu este nici Vasile, nici Sensual. Contrar aşteptărilor mele, textul meu s-a calificat în lista celor 22 cu numele acesta: Vasile Sensual. Iată textul.
Prin urmare, am constatat cu surprindere că avem de-a face cu un juriu care nu crede în aparenţe.

Ei bine, nu acelaşi lucru se poate spune despre prezenţa mea în pagini mai oficiale, cum ar fi un articol în catalogul Ermitajului, ar crede lumea că un tânăr fumat tocmai decorează cu sprazul pereţii muzeului. Există o idee preconcepută că cineva care se numeşte ca mine este autorul unor chestiuni oneroase, scriituri indecente şi alţi paraziţi intestinali etalaţi în lumea largă precum geardia pe o lamelă transparentă. În orice caz, "verdictul" acesta mi-a ridicat un semn de întrebare cu privire la "titluri". Cât de importante sunt acestea şi ce influenţă pot avea ele asupra destinului, unor oameni sau a unor scriituri. De exemplu, citeam zilele trecute că pe fiica unui individ, Nick fost la N&D, pe numele său real Nicolae Marin o cheama nici mai mult, nici mai puţin decât Andreea Marin. Tragic destin, încă neasumat de micuţa care probabil trăieşte cu convingerea că se va numi, probabil Isabela Cerasela de România. La opere literare, situaţia stă oarecum similar. Mă întreb care ar fi fost destinul literar al romanului "Un veac de singurătate", de exemplu, dacă, în urma unui concurs de împrejurări ar fi fost botezat de Garcia Marquez "Un veac cu cucu-n iarbă", abordând, fireşte, acelaşi topos: bătrânul Buendia legat de copac şi integrându-se prin iarbă în natură? Ar fi fost respins acest senzaţional roman urmare a numelui său scandalos?

Aştept provincia!