FANTÓMĂ, fantome, s.f. Fiinţă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni cu imaginaţia tulburată sau pe care o creează fantezia scriitorilor; nălucă, stafie, strigoi, fantasmă, arătare. ♦ Fig. Ceea ce are o existenţă incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate. ♢ (Adjectival) Guvern fantomă. – Din fr. fantôme.Sursa: DEX '98
Să extrapolez căutând să definesc oarecum similar cuvântul Şpagă. Şpagă, recompensă de cele mai multe ori materială oferită de unii oameni cu imaginaţia tulburată în schimbul unui serviciu altor persoane care sunt dispuse să ajute în mod deliberat şi din principiu.
Definiţiile astea de DEX mi-au amintit de o glumiţă dintr-un film. Se făcea că un african-american îi spunea unui evreu că nu ar fi existat holocaust, ci pur şi simplu nişte evrei răi au vrut să scape de nişte evrei buni. La care evreul, foarte atent şi de acord spune: da, am auzit şi eu chestia asta. Şi am mai auzit că nici sclavagism nu a existat vreodată, ci doar nişte negri care s-au gândit să facă afaceri mai serioase în America.
Prin urmare, avem de-a face cu un DEX foarte materialist, conform căruia ceea ce nu e palpabil trebuie pus pe seama unor oameni cu imaginaţia tulburată. De pildă luminiţa de la capătul tunelului. Triste sunt paginile dicţionarelor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu