Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

joi, noiembrie 27, 2008

Sala Palatului - tenebrele trecutului

Terrorchic scrie despre concertul Tricky, pe care, din nefericire l-am ratat, aşa cum am ratat concertul Cohen, tot anul acesta. This is the price I pay, Cohen şi Tricky contra REM, Bălănescu Quartet, şi Serj Tankian. Deocamdată. Acum nişte ani nu exista reverie mai productivă decât pe muzica lui Tricky sau Bjork... Dar să revin. Terrorchic mi-a amintit totodată şi de o nemulţumire mai veche, şi mă bucur să descopăr că nu este numai a mea: Sala Palatului.

Nu pot spune că urăsc Sala Palatului, am doar nişte amintiri care îmi stârnesc să spunem nu tocmai cea mai confortabilă stare din lume, văzută atât din exterior, cât şi din interior. Din exterior: genul de arhitectură care nu apropie, sticlă, beton, plăcuţe de faianţă, piatră. Şi amintirile: băieţii cu ochi albaştri pe treptele din faţă, în zilele când avea loc vreun mare congres, aleile largi şi pustii, nici ţipenie de maşină, şi securiştii cu scurte de piele care se aflau în fiecare scară de la Adam, din când în când ajungând şi pe etaje şi sunând la uşi. Evident că sunau la câteva dintre uşi, asta dacă nu şi-ar fi dorit să aibă belele mai târziu, căci, se ştia, popa îl ia pe valet. Ştiu toate astea pentru că întâmplător mi-am petrecut o parte din copilărie în Cişmigiu şi într-unul din acele blocuri. Seara, când începeau jocurile de remi sau pocker se trăgeau draperiile pentru ca cei de jos să nu se simtă lezaţi de umbrele din fereastră.

Din interior, aici, acum mulţi ani, cam în preajma Crăciunului am mai văzut Nea Mărin Miliardar. Şi un concert Clejani, un Bregovic, un Pavel Stratan şi ... Cam atât. Acustica este într-adevăr bună, în rest, oribil pot să spun, rigid, neprietenos, scaune insensibile, lumini îngrozitor de distante şi reci, de neon. Singurul argument pentru alegerea acestei săli este acustica, în rest, SINISTRĂ sală. Din nefericire, se pare că alte soluţii de concerte nu prea avem. Excluzând Polivalenta, nu există efectiv nici o sală operativă în buricul Bucureştiului care să ne permită găzduirea numelor mari din muzică. Îi aducem pe toţi la Sala Palatului şi pe urmă ne mirăm că pe siteul nimănui nu revedem prea multe imagini sau cuvinte de laudă, pentru că, a-i aduce să zicem pe The Cure (pentru că tot am vorbit de Tricky şi coverul de la "Love Cats" mi se pare o lecţie de adaptare) să cânte la Sala Palatului este ca şi cum l-ai invitat pe David Lodge să ţină o prelegere în subsolurile unui cămin de nefamilişti.

Soluţia ar fi să investească un băiat deştept într-un teren, să ridice acolo o sală ultremodernă şi să o înscrie în circuitul concertelor internaţionale. Şi probabil că din acel moment Sala Palatului va deveni ceea ce merită: un nimic.


3 comentarii:

holicica spunea...

Sala Palatului rezuma exact Romania'n ochii occidentalilor care'i urca pe scena cu cantatu':beton si catifea rosie cu miros de comunism. las' ca tricky & co. s'au entuziasmat tare cand au auzit ca aici se tineau congresele tovarasilor...sala palatului da culoare locala -pt noi e rosie, "patata", pt ei - exotica,pf. mulata pe bucharest-ul post-comunist (ma rog, in cazul in care good eveningu' nu'i dat budapest-ei). in pov asta cu impacatu' caprei si verzei - veniti de ne cantati doar vara'n aer liber!in lipsa de lia manoliu, pare'se ca'i cam greu. is curioasa ce'o sa iasa cu depeche'ul in ograda Casei Poporului...gata ca ma doare'n tastatura

Vasile Sensual spunea...

Oli, ai pus degetul pe rana,si ai completat un spatiu pe care am dorit sa il umplu si ulterior uite ca l-am omis: veniti de ne cantati vara-n aer liber. "Buna ziua, sunt Titi, impresar din Romania si vroiam sa va intrebam daca nu ar dori cei de la Smashing Pumpkins sa cante la Bucuresti la vara, adica sa treaca prin Bucuresti, le aratam Casa Poporului, canta la Paris si la noi sa revina prin august, cand e cald si frumos si da bine sa se auda de la Arenele Romane "Tonight Tonight"...

Foarte trist. Si eu care credeam ca le-a trecut mirajul cu Casa Poporului si povestile legate de covorul taiat si de nu stiu ce viziune cu castani, marca Ceausescu.

Mersi de aparitie!

holicica spunea...

e vechi pacatu'cu miraju' si o sa mai fie...ca noo ne place sa'l alimentam. sa ne indopam strainii cu sarmale si istorie recenta...oricum, citeam acu' vreo 3 luni in timesonline ca bucurestiul e pe calea cea buna..."cool&underground". jurnalistu' ala britanic,turist in bucuresti, era placut surprins de ce'a gasit aici si pronostica optimst:"bucuresti, noul berlin in 10 ani".cat despre concerte-ei vin si'n romexpo, si'n cisnadioare, si'n polivalente.un pic mai exotic asa cum le place sa ne vada, e k pt ei...noi nu n prea simtim in elementu'nostru, ca niste dom'soare sfioase ca le vine musafiru' si'i dezordine prin case.

numai bine si la tine:)


Pleased to meet you, hope you guess my name...