O impietate cu blonde

Mea culpa pentru pauza din week-end, există o explicaţie logică a absenţei mele iar cu toate acestea voi alege varianta ilogică: uite-aşa! Adică vineri a fost o zi plină, marcată de bere, sâmbătă refacere şi cumpărături până în faptul serii şi duminică Invaders, serial sistat după numai o serie, şi după 12 episoade (din 22) am înţeles cam de ce serialul în cauză a fost întrerupt, nu am înţeles însă cu ce ar fi fost superior The 4400 care a ajuns la serii fără număr. Dar să revin la vineri. Cred că am îmbătrânit, şi am şi două argumente: ori mi-a cedat memoria, ori nu le mai am cu consumul de bere.

Vineri seara, ca pe vremuri ne strânserăm toţi la o friptură şi niscaiva beri, şi când ai în mijlocul tău cel puţin un irlandez, credeţi-mă, niscaiva beri înseamnă peste 6 pe cap de locuitor. Setea omului se măsoară în numărul sticlelor îngrămădite în congelator, pentru a se răci rapid, în răstimpul consumului anterior. Acum vine povestea, şi anume, după berea cu numărul 5 la mine, 7 la Paddy, amândoi ajunseserăm să vorbim cu accent. El cu accent Zlatny Bazant, eu cu accent Krusovice (neagră) şi Dreher (tot negru) şi aici s-a spus STOP. Nici un fel de continuare amuzantă, burlescă, sau mai ştiu eu ce jonglerie pe acoperişurile caselor. Nici vorbă de ieşire precipitată pe uşi pentru a reface rezerva de bere de la singurul non-stop din cartier. Pur şi simplu ne-am făcut cuminţi şi fiecare a plecat la casa lui. Mai rămăseseră doar 2 beri.

Dimineaţa filozofie, "mamăăă ce am mai băut aseară"... Ceva dureri de cap, migrene, nostalgie...

Seara refasonat frigiderul. Deschis congelatorul: stupoarea stuporilor: o tavă întreagă plină cu SPUMĂ de bere de la cele patru blonde explodate. Unde sunt vremurile de altădată când după ce căutam orice cotlon neaşteptat după o rămăşiţă de alcool, nu ca acum, să lăsăm bunătate de blonde să facă bum în congelator, ne resemnat să sorbim lichidul din vişinată, aşa, ca un placebo? Prin urmare am băut noi cu o noapte înainte, dar nici pe departe ca altădată....