De câteva zile am parte de o experienţă inedită în ceea ce priveşte conversatul în limba română, ceea ce mă face să mă gândesc că depărtarea de ţară în loc să te îndemne să îţi conservi cât poţi de bine cultura şi limba pe unii dintre noi îi îmboldeşte să o piginizeze cu o limbă terţă. Deci, să înţelegem cu toţii: te afli în Mongolia, nu vorbeşti mongolă, iar atunci când încerci să faci conversaţie în limba română din zece cuvinte 6 sunt în engleză. Nu este vorba despre cele 6 cuvinte care reprezintă: pastramadinmuşchiulnuştiucaredeoaiefrăgezit6zilesubşauacaluluişifiartăînzerdeiac, facemdragostelatinesauincortulcolegei?, aiobăuturămaitaredecâtţuicaastadepufoaică?, dăşimieoţigară!, împrumută-mişimiecăruţata! şi mocasiniiăştiauaogaurăîntalpă, ci despre sintagme absolut inutile, pentru care limba română are alternative milenare.Enunţul: am dori să... pentru că se spune că aşa este cel mai bine, capătă în formularea persoanei de care vă spuneam următorul aspect: am dori să... pentru că they say că aşa este cel mai bine. Pentru cei care uitaseră de Sindromul Răducioiu, blestemul merge mai departe, spiritul neodihnit s-a reîncarnat.
3 comentarii:
you know, cred ca exagerezi putin... really!
Mai am una, mai proaspata: 07.40 este A.M. sau P.M.
Regret ca nu am avut prezenta de spirit sa ii vorbesc de F.M.
Maica, ai o "scapare" destul de majora, ca sa zic asa: chestia asta nefericita se intampla nu doar cand esti roman in Mongolia (ori in pusta, ori in Valonia...), ci si cand esti, pur si simplu, tropaitor pe ulitele plaiului natal...
Which ist triste, ca sa zic asa...
Pur si simplu fiindca asta e o tentativa (jalnica, as zice eu) de a masca vidul de sub frizura cu sunete clinchetitoare...
Mai exista o varianta a sindromului astuia, dar o s-o povestesc mai incolo...
Trimiteți un comentariu