Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

vineri, ianuarie 30, 2009

Surpriza din vechea cutie de tinichea

Ana şi Răzvan se căsătoresc în mai, e cea mai bună veste pe care am primit-o în ultima lună, cu atât mai mult cu cât ne aşteptam la acest lucru prin septembrie. Evident că pentru a fi prezenţi la nuntă trebuie să îmi iau concediu, evident că pentru asta trebuie să depun o cerere la şefi. Ceea ce nu ştiam era că fix în acea zi, o sâmbătă, aveam programată o acţiune. Recunosc, asta mi-a stricat ziua. Îmi place să cred că unele prietenii sunt pe viaţă, deh, acuzaţi-mă că sunt visător. Aşa-mi trebuie! Şi acum vine povestea care mi-a făcut ziua frumoasă.

Îi cer părerea Directorului X, cu părere la posibilitatea de a îmi lua câteva zile libere, pentru a avea timp suficient să ajungem în ţară şi să fim prezenţi la nuntă. Şi acum Directorul X îmi dă replica numai bună de impresionat: "Îţi iei concediu şi normal că te vei duce. O dată se căsătoresc oamenii ăştia!" Pe mine m-a marcat, de parcă m-aş fi aflat într-una din zilele sensibile. Îi mulţumesc Directorului X pentru că mi-a amintit de valori. E ca atunci când după luni de nepurtat o anumită haină dai peste ea în dulap şi te bucuri, pentru că uitaseşi că încă îţi mai aparţine, sau de data asta în altă gamă, înainte de Crăciun, când banii nu prea stau în buzunare, Bebe a dat de pildă printre hainele din sifonier peste o hârtie de 100 Euro, ceea ce ne-a bucurat peste poate. Unii încă mai cred în "valorile tradiţionale". Printre ei Sean Maguire, psihologul din Good Will Hunter:

Will: ...You ever think about gettin' remarried?

Sean: My wife's dead.

Will: Hence the word: remarried.

Sean: She's dead.

Will: Yeah; well, I think that's a super philosophy, Sean. I mean, that way you could actually go through the rest of your life without ever really knowing anybody.

Sean: Time's up.

Apropo de prietenia învechită ca vinul vechi, cu un astfel de argument în spate ar fi o mare greşeală să lipseşti de la o nuntă. Cum ar fi să joace Rapidul finala Cupei Ligii şi mie să-mi fie lene să ma deplasez până pe stadion şi târşeală să îmi vărs plămânii în galerie. Unele lucruri sunt făcute să nu fie ratate!

Casă de piatră dragilor. A început numărătoarea inversă!

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...