Oricât de bun român s-ar considera Gigi Becali, cu toată religia sa de promenadă şi apelurile sale de un naţionalism desuet, limba română îi este pe mai departe străină, iar acest lucru nu mi se pare tolerant. În ultimele zile acest individ aduce dovezi clare că nu face diferenţa între anumitele sensuri ale cuvintelor de limbă română, spre exemplu: haiduc. Vă fac un rezumat ca să înţeleagă toţi despre ce e vorba. Zilele trecute nişte hoţi îi fură maşina, un amărât de Mercedes S500 4matic. Omul îşi pune rudele intelectuale să dea de urma hoţilor iar aceştia, după ce în prealabil mai dau o spargere prin Băneasa îi returnează ipochimenului maşina, cerându-şi mii de scuze cu această ocazie, iar acesta îi ceartă părinteşte şi le dă drumul. La întrebarea dacă i-au dat pe mâna poliţiei Becali răspunde nonşalant: "Dacă oamenii au fost de cuvânt, i-am lăsat în pace. Ce să-i mai dau pe mâna poliţiei..."
Prin urmare, Becali este un fel de stat în stat, el centrează-el dă cu capul, dă un telefon, le bagă tâlharilor mintea la cap şi rezolvă treaba fără implicarea legii din România. Cu alte cuvinte Gigi Becali îşi este suficient. Motivul cum că ar sprijini haiducia iar nu stă în picioare, pentru că dacă acestea ar fi fost intenţiile patronului, Becali ar fi bătut cuba cu "haiducii" şi ar fi insistat ca banii luaţi pe maşina sa să ajunga la sarea pământului. Ceea ce nu a făcut. A preferat să facă excepţie, anulând rolul acestora de justiţiari. Cu alte cuvinte şi-a pus o pilă la hoţ şi cine ştie, poate chiar a tranşat o viitoare colaborare, pentru a nu-i da în gât, deoarece, permiteţi-mi să mă îndoiesc de moralitatea unuia căruia hoţii îi aduc înapoi cele furate. Şantajul e viu, e printre noi şi dă vesel din picioruşe.
Justiţia română cum cataloghează gestul lui Becali? Mie îmi sună a complicitate la infracţiune, cu atât mai mult cu cât în aceeaşi zi alţii nu au fost atât de norocoşi ca şi Becali. Nu se sesisează nimeni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu