Ce vedeţi aici nu e o glumă şi nu este nici o bandă desenată. Contrar părerii unora dintre cei mai credincioşi dintre noi, nici măcar nu este vorba despre o blasfemie la adresa lui Gizăs. Cel puţin din partea partenerului activ. Dacă ne amintim că "Gizăs este dragoste" şi tot ne revoltăm cu privire la poziţiile ilustrate înseamnă evident că habar nu avem ce este aceea dragoste adevărată. Acum de fapt de ce suntem aşa vehemenţi? Că e Gizăs sau că Gizăs e bărbat? Dacă ar fi fost vorba despre o păpuşă gonflabilă după chipul şi asemănarea lui Freddie Mercury tot aşa ne-am fi revoltat? Probabil că nu. Să recunoaştem că suntem plini de prejudecăţi. Dacă era Ion Dolănescu pot să bag mâna în foc că nu am fi fost chiar atât de lezaţi. De fapt, din altă optică, avem aici de-a face cu sindromul "fuck your idol", o realitate a lumii în care trăim, cu devieri de tot felul, de la hărţuitori până la necrofili, oameni care nu îşi pot nici stăpâni şi nici călăuzi pe alte căi imensa dragoste din dotare. Din acest punct de vedere nu văd nici o diferenţă între cel care ar da orice ca să facă sex cu un partener îmbrăcat în costum de pluş (pluşofilii) şi cel care îi venerează pe Gizăs, Maica Tereza sau Papă până la contopirea cu aceştia într-o singură fiinţă. Pur şi simplu şi-au pierdut oamenii uzul raţiunii, ceea ce îmi aminteşte de individa care şi-a mutilat fetiţa ca să declare ulterior cu nonşalanţă că o iubeşte atât de mult că îi vine să o mănânce.
Cu Gizăs din imagine situaţia stă la fel. Partenerul activ pur şi simplu îl adoră, de aici această totală dăruire. Comparativ cu personajul original, Gizăsul gonflabil îşi fericeşte partenerul prin faptul că este lubrifiat anal, încă un motiv să ne bucurăm că suntem contemporani şi că asistăm la progrese de tot felul. Poate că lipsa lubrifiantul a fost chiar unul dintre motivele pentru care nu au fost consemnaţi contemporani ai lui Gizăs care să fi încercat astfel de prestări de servicii.
Conştienţi de viitorul care îi paşte pe idolii noştri, fac pe această cale un apel la aceştia să se gândească de două ori înainte de a alege meseria de VIP. Copilul Minune, de pildă, nu ştiu cât va fi de fericit când va afla că fanii săi îi pervertesc orificiile şi implicit demnitatea artistică. Cel puţin asta e părerea mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu