Vicii sau nevoi cu vedere la grup

Am mai postat pe tema asta şi urmare a faptului că încă nu s-a găsit soluţia care să îi împace pe toţi revin asupra subiectului. Aşadar despre locurile pentru fumat. Nu mai fumez. De mult. Din când în când şi întotdeauna urmare a climatului se întâmplă să pufăi o ţigară de foi, dar fumatul constant a dispărut din obiceiurile mele. Cu toate acestea îmi amintesc cu destulă neplăcere de momentele când eram obligat să fumez într-o pivniţă, amenajată chipurile ca loc de fumat, cu un gemuleţ undeva în partea superioară a peretului cât să iasă fumul, nici vorbp de pătrunderea luminii. Asta se întâmpla într-o universitate de prestigiu din Europa. În România, urmare a faptului că aveam terasă pe etaj, acela devenise fumoarul instituţiei. A apărut un binevoitor, evident nederanjat de fumul de ţigară dar probabil alarmat de formarea unui potenţial grup unit în jurul tutunului care s-a dus cu jalba în proţap la şeful instituţiei pentru a-i solicita reglementarea situaţiei. S-a rezolvat rapid şi această problemă, închizându-se cu cheia terasa, cheia fiind aruncată în mare. Prin urmare, protejăm nefumătorii de fumători dar îi neîndreptăţim pe aceştia din urmă, stigmatizându-i.

Asigurând locurile pentru fumat, în anumite locuri din instituţie, conducerea riscă evident să se confrunte cu reducerea timpului efectiv de lucru, ceea ce constituie o problemă enormă, mai ales în contextul actual al crizei. Prin urmare, nişte oameni cu nu foarte multă materie cenuşie au inventat un soi de closete de un metru pătrat în care fumul degajat ar fi instantaneu convertit în aer curat. Prin urmare acestea se amplasează chiar în birou, neocupând prea mult loc, iar acolo, în acea gheretă ne înghesuim toţi fumătorii pentru a simţi căldura umană. Prevăd anul viitor mult mai multe nunţi între colegi cum de asemenea delaţiunea şi fotografiile cu camera de la telefon vor creşte sensibil, pentru a le netezi unor calea în instituţie, în defavoarea altora: "Tovarăşa, tovarăşa, Popescu a fumat o ţigară la 20 minute!" La preţul de 9000 de euro, producătorii îşi justifică valoarea invenţiei lor: "Avand Cabinele pentru fumatori langa locul de lucru, fumatorii nu mai sunt nevoiti sa mearga in alta parte pentru a fuma. Se poate astfel creste eficienta, intrucat nu mai e necesar sa iasa la o pauza de tigara. Cabina de fumat este complet deschisa, astfel ca toti pot comunica. Acest fapt confera eficienta mai mare si confort." Propun aşadar în scopul creşterii eficienţei, pe acelaşi sistem ingenios de ventilaţie amplasarea closetelor în apropierea cabinei de fumat, în acest fel angajaţii nu vor mai trebui să meargă până la WC, putând comunica mai uşor în timpul defecării cu colegii de birou. Ba chiar s-ar putea merge mai departe, fiecare grup sanitar fiind dispus cu propriul PC conectat la Internet, putându-se astfel lucra şi în timpul actului în sine.

Şi uite cum ajungem la minunatul articol al lui Terrorchic de aici prin care ni se relatează o experienţă similară în urma căreia intimul devine public. Să ne cunoaştem şi să ne iubim ca fraţii! Ave!