Românul trăieşte pentru poc, am tras concluzia asta după ani buni de suferinţe în timpul sărbătorilor de iarnă. Surprinzător nu avem de-a face cu un individ violent, bătăios, pus pe harţă, tocmai acesta fiind probabil motivul pentru care o dată pe an nu prea mai poţi să îl ţii din scurt pe român şi e bine să îi dai liber la făcut poc. Pentru că altfel te trezeşti cu lingura de lemn în cap şi singura ta speranţă este ca lemnul să fie putred pentru că altfel... Nu ştiu dacă v-am zis povestea cu "Balanţa", geneza de fapt a pocului cu lingură de lemn. Eram la film, la Scala, la "Balanţa" şi ieşind noi afară avem surpriza să îl surprindem pe unul dintre tinerii din faţa noastră cum se repede la coşul de rafie al unui comerciant de linguri şi funduri de lemn, ia o ditamai lingură şi îl pocneşte în moalele capului pe primul care ieşea din sală. Reacţie bestială, care spune multe despre înrâurirea dramei din film în viaţa de toate zilele. Avem de-a face cu cazul perfect în care pocul s-a îngemănat cu puţină cultură.Mai am una care ne vorbeşte despre altă îngemănare a pocului, de această dată cu sănătatea, fiind acum vorba nu despre alt român, ci despre un irlandez, Mark McGowan, care se consideră "performance artist". Ei bine, McGowan, după ce a rostogolit o alună americană cu nasul până pe Downing Street - vă rog să vă imaginaţi! - a anunţat în 2005 următorul său proiect: purtarea unui toxicoman în şuturi (deci pocuri câte încap) vreme de şapte mile, până la porţile unui centru de dezintoxicare. Acum poate vom pricepe cu toţii mult mai uşor de ce este atât de important sistemul audio 5 + 1. Pentru că nici un poc nu poate fi poc dacă nu este măcar puţintel amplificat. Iar irlandezii ne sunt cam fraţi, cel puţin măcar ca să le facem în sâc italienilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu