Copilărie tristă, lipsită de jucării, din repedeplictiseală şi lipsă de timp

Probleme cu etimologia populară Dorele? Cam asa ar trebui prefaţat postul care urmează şi care, o să vedeţi, ridică mai multe probleme. Prima este una etimologică şi anume: cum este corect, babeţică sau barbeţică? Am exclus din start varianta ”baveţică”, ce dacă aceasta este cea omologată de DEX, avem o limbă vie, să profităm din plin de ea.

"De ziua fetiţei ei, actriţa i-a cumpărat lucruri cât se poate de practice: hăinuţe, babeţică, şezlong de baie şi căciuliţe!"

Cineva probabil că s-a gândit că o poartă unele ”babete” pentru a nu-şi păta hăinuţele la gâtuţ că de, de la o anumită vârstă începe să îţi mai curgă de la gură. În mod cert numărul celor care au avut de-a face cu babete plescăitoare, cu proteze jucăuşe în dotare a copleşit numărul celor cu barbă lungă, care se cerea acoperită cu o ”bavetă”. Şi aşa s-a votat ”babeta”, mă rog: ”babeţica”.

Cea de-a doua situaţie e cam cu cântec. Iată raţionamentul Ioanei Ginghină, care din nesimpatică ce mi-era mai nesimpatică îmi devenea:
”Ioana nu crede că un bebeluş trebuie să aibă prea multe jucării, pentru că se plictiseşte repede de ele şi nici nu are timp sau răbdare să se joace cu toate.” Şi aş mai adăuga eu: ”şi le şi strică”.

Aşa e cu bebeluşii, şi, problema e că strămoşii noştri ştiau ceva, de aici jucăriile de lemn, iar preţul acestora astăzi ar constitui cu atât mai mult un mare impediment pentru Ginghină. Din punctul acesta de vedere, între Ginghină şi mama eroină Iliescu, o prefer pe Iliască, lucru pe care nu îl veţi mai auzi a doua oară din gura mea. O prefer pe Iliască pentru că nu se mai crede cu nimic superioară mental copilului său. (Să ne amintim de ”Lizica fetiţica lui Mămica” şi de alte jocuri infantile!!!) Comparativ, Ginghină este o mamă iluminată, foarte înţeleaptă şi semidoctă. Ne mai rămâne decât să fim gratulaţi cu o carte în care Ginghină-mama să ne explice ce puţin pretenţioşi sunt copiii mici. Chiar aşa, de ce mai arunci fată banii pe pamperşi când tot îi arunci la gunoi. Ia nişte vată şi nişte hârtie H şi ţi-ai fericit fetiţa! În schimb îi cumpără haine! Genul de mamă care de fiecare sărbătoare le cumpără copiilor chiloţi şi ciorapi. Bleah! Să fie la ea! Mi-e milă de fetiţa lui Ginghină, mi-e milă de ”sclavul” Papadopol, zău dacă nu a meritat epilogul din ”Occident”.

Să-şi permită numai nevastă-mea să îmi condiţioneze mie cadourile pentru copil! Să o văd şi pe asta, eu care aştept să cumpăr trenuleţ cu nerăbdarea cu care am aşteptat să îmi cumpăr maşină...