Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

miercuri, ianuarie 14, 2009

Fasolea e baza, costiţa poate să fie şi mai veche

Da, domne, da, am ascultat cele trei piese cu care ne-a gratulat veleitarul Costiţă cu ocazia preselecţiei pentru Eurovision 2009. Refasonatul Costiţă, cu lifting la tremuriciul omuleţului este un concept fals şi inexact, care însă ar putea prinde la spectatorii cu înclinaţii romantice.

Dacă ţinem cont că bătălia se dă şi anul ăsta ca şi anul trecut între Moga şi Costiţă, ar fi bine să definim publicul celor doi, ca să înţelegem de ce are mai mare priză la public cel din urmă. Pentru că seamănă cu Pretty Woman! Costiţă a lăsat maneaua aşa cum Julia Roberts a uitat trotuarul. Moga e pentru tinerii cu pretenţii, odraslele cu ipod, sk8, trotinetă sau Jimny, mulţi dintre aceştia ascultând şi hip-hop şi reggae şi mai ales rock - punk. Majoritatea acestora, s-a demonstrat clinic evoluează şi îşi depăşesc condiţia, luaţi-mă pe mine de exemplu: de când ascult simplu mi-am schimbat de două ori locul de muncă. Pe de altă parte, Costiţă este pentru oamenii simpli, cu trăiri sufleteşti complexe, pentru cei disponibilizaţi, pentru cei care iubesc năvalnic, care ştiu ce înseamnă să duşmăneşti cam cum îl duşmăneşte Bănică pe Piersic juniorul. Pentru corectitudinea analizei m-am raportat, după cum puteţi vedea doar la juniori! Când eşti trist şi nu ai pretenţii intelectuale ca să îl asculţi pe Nietsche remixat la pârâieli de Cioran, să nu îmi spuneţi că nu pică bine o viaţa mea, sau alte gaze muzicale... Ei bine, aşa stă treaba. Costiţă e mai cu vino-ncoa!

"Can You Forgive", "Dear Mama" cu Blaxy Girls şi "Round & Round" cu IMBA, bijuteriile lui Costiţă cu care vrea la Eurovision 2009, momiţele lui Costiţă, cu alte cuvinte, sunt trei produse diferite, ceea ce denotă ardoarea cu care compozitorul vrea în Rusia. Mie mi se pare că e prea mare efortul, mai ales că acum vreo câţiva ani, cu o călătorie turistică la Moscova pe linie de partid şi câteva cuvinte injurioase la adresa lui Stalin îţi asigurai juma de viaţă de Siberia de toată frumuseţea. Dacă România va fi reprezentată până la urmă la Eurovision de una dintre aceste piese acest lucru nu se datorează calităţii muzicii ci infuziei de romantism stârnită în sufletele electorilor români de Costiţă: "uite mamă, cântă şi manele, cântă şi muzică uşoară" sau "şi-a dat omul seama că e urât să cânţi manele şi a început să cânte altceva..." Şi totuşi, sângele se mai subţiază, dar zău dacă se face vreodată fleaşcă. În "Can You Forgive", chiar când îi înjuri de toţi morţii pe Bocelli, Boticellli şi Miriţă, te scoate frate din apatie cu un tremurici vocal Costiţă, ca pe mort când îl înţeapă unul dintre boldurile de la cearceaful din copârşeu. Aici stă secretul muzicii costiţiene: "când zici că s-a remaniat "mozartul" manelei brusc tresare ca de la sughiţ". Şi la urma urmei, e vorba despre muzică din Balcani, de ce nu ar avea succes la Eurovision? Am încredere în Costiţă că odată deschisă piaţa dă şi pe este ruşi cu maneaua cum ne-a făcut şi nouă.

La mai mare!

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...