Din nou citesc şi mă minunez, de data aceasta un articol despre Lucian Mândruţă din Click în care se spune că: "Câţiva ani mai târziu, ei au îmbrăcat rochia de mireasă şi costumul de ginere şi s-au căsătorit şi religios." Două formulări de aici nu-mi dau pace: "ei au îmbrăcat rochia de mireasă..." Mi-e clar că urmează un plural motiv, dar şi aşa pentru a evita comicul, poate că ar fi fost mai bine să se folosească pentru fiecare dintre părţi câte un singular decent. Înţeleg prin urmare că Mândruţă a îmbrăcat pe rând atât rochia soţiei dar şi costumul şi mireasa a făcut la fel la rândul ei. În ceea ce priveşte costumul lui Mândruţă, iar am o dilemă. Ok, acesta se numeşte costum de ginere, bine, asta pricep, deşi sintagma cu pricina îmi pare că face trimitere la o cămaşă de forţă. Costum de ginere... În orice caz, câtă vreme există rochie de mireasă, mi se pare elegant şi politically correct să existe şi costum de mire. Sau dacă mirele îmbracă până la urmă costumul de ginere şi mireasă să facă bine şi să îşi pună pe ea "rochia de noră". Cel puţin pentru că la cununie, cei doi se angajează să fie împreună şi la bine şi la rău.
Dacă Mândruţă şi-a început căsnicia "îmbrăcând costumul de ginere", mi-e teamă că are circumstanţe atenuante cu privire la adulterul ulterior. Bietul om a fost împovărat de costumul de ginere, iar această presiune l-a făcut să îşi piardă minţile. Simplu ca bună ziua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu