Este foarte posibil ca în cele ce urmează, punctul meu de vedere să vi se pară nu numai nelalocul lui dar şi atipic pentru optica personală cu privire la coteriile din viaţa mondenilor noştri. După ce mai bine de două luni am tot fost intoxicat cu bârfe mai mult sau mai puţin elegante ce îi aveau în prim plan pe Maria Dinulescu şi pe Codin Maticiuc, ieri mi s-a întâmplat să citesc în paginile unui prestigios ziar, care va continua să apară şi în format palpabil, un articol care spunea ceva de genul: jos labele de pe Maria Dinulescu. Asta m-a cam şocat, cu atât mai mult cu cât aveam un anumit respect pentru jurnalistul în cauză. Mi s-a părut o atitudine de tăntică de la colţul uliţei, sau de pensionară bucureşteană băgăreaţă, genul care îţi strigă peste drum: aruncă ţigara din gură, copile! E drept că aici întâlnim două tipuri de pensionară, iar acesta tocmai descris este categoria Light. Pentru că există şi categoria Hardcore: femeie apropiind 70, vânjoasă, tunsă băieţeşte care îmi strigă să îmi bag tricoul în pantaloni. Cum nu percutez, aruncă spre mine cu prima piatră care îi iese în cale. Dar să trecem peste asta şi să revin la "cazul Dinulescu-Maticiuc" şi să extrapolez.
Eu am o maşină de lux, neagră, ultimul răcnet, una dintre acelea pe care şi multimiliardar fiind o cumperi cu o uşoară strângere de inimă, cel puţin pentru că în definitiv realizezi că ai cumpărat un braţ de fiare cu banii pe care alţii îi virează pentru a-şi cumpăra o insulă. Deci maşină cu pretenţii. Maria Dinulescu. În paralel, din motive neştiute, neînţelese şi inexplicabile tocmai mi-am cumpărat o Dacia 1310, produsă în anii 80. Să zicem roşie. Maticiuc. Acum apare corul antic de tăntici: de ceeeee? de ceeeee? de ceeeee această asociereeeeeee? Vorba unei bătrâne celebră pe youtube: de mere! Fiindcă aşa vrea muşchii mei. Fiindcă plătesc impozit, fiindcă nu fac accident, fiindcă nu s-a introdus încă un departament care să îmi evalueze mie piticii. Cred că nu sunt singurul care am astfel de alăturări inedite în colecţie, prin urmare cresc în ochii altora, ba chiar începe să se zvonească despre mine că aş avea simţul umorului. Şi cu toate acestea, un lucru nu aş putea face niciodată în acest "binom de poveste". Nu mi-aş înmatricula Dacia cu literele KUR sau CUR. Niciodată. Asta ar spune multe despre subconştientul meu în materie de ierarhie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu