Impresari nemiloși au pus mâna pe ele, cu o strângere de inimă, e drept, lucru care i-a dus să își și numească firma Seven Sins. Primul păcat era că acestea au fost făcute sclave, cel de-al doilea că au fost dezbrăcate, cel de-al treilea că li s-au pus niște peruci odioase, cel de-al patrulea că au fost îmbrăcate provacator, cel de-al cincilea că au fost supuse unor ședințe repetate de fotografie, mai lungi de câte 8 ore, cel de-al șaselea că au fost machiate strident și cel de-al șaptelea că au fost supuse tuturor acestor păcate anterioare. Aflu din surse neoficiale că marele succes al firmei Seven Sins are la bază faptul că fetele sunt tratate ca adevărate femei hidrocefale, fiind privite ca niște curiozități ale naturii, fără a i se dezvălui marelui public că dincolo de orice afecțiune, avem de-a face doar cu o altă rasă. Din și mai mare nefericire pentru ele, sclave fiind nu se pot bucura nici de substanțialele privilegii pecuniare rezultate din exploatare.
Nu-mi mai rămâne decât să militez pentru eliberarea celor trei femei klingoniene aflate în proprietatea celor de la Seven Sins îndemnând toate cumpărătoarele de lenjerie intimă să boicoteze aceste produse. Femei din toate țările, uniți-vă și participați la această campanie, pentru a stopa astfel exploatarea femeilor klingoniene de către femeile noastre! Adio hainelor! În acest mod simplu (vorba lui Toma Caragiu) haina ajunge pe fereastră, femeile klingoniene vor fi puse pe liber și vor fi cu toții mult mai fericiți. Se poate spune că am făcut în cele din urmă o faptă bună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu