Am primit de la Doamna o chestie superbă pe mail și, deși foarte puține posturi de aici nu îmi aparțin îmi iau inima în dinți și vă ofer acest text, specificând încă o dată că fragmentele italice nu îmi aparțin. Mie îmi aparțin doar pasajele colorate, care demonstrează caracterul meu gregar, mimetic:Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Și formulele mnemotehnice cu care ai noștri încercau să ne ajute în educație. Vă mai spune ceva formula mnemotehnică pentru Brațele Dunării: Chelia (Chilia) și Sulica (Sulina) lui Sfântu Gheorghe...
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea" , "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi", "Prinsea","Sticluta cu otrava","Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Frunza. Și fotbal în fața blocului, bușind cu nonșalanță mașinile vecinilor altruiști: Moskvitch, Skoda și Dacia străveche. Până când a apărut țăranul cu Dacia neagră cumpărată la second-hand care ne-a pus embargo.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Și eu i-am tăiat artistic blugii actualei mele soții (s-a orientat, ulterior măritându-se cu stilistul, mi se pare normal - Eu și cu Mihai Albu...) după care i-am desenat cât puteam eu de artistic Metallica și AC/DC.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Am fost în schimb convocați sâmbătă la școală ca să votăm la Referendumul pentru Pace, după care am disputat organizat meciul anului: 32 contra Caragiale. I-am bătut!Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills , Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Și Arabela cu Rumburakul ei. Și Dallas, oh, Dallas. O tempora, o mores...
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Și capul spart la joacă și încheietura luxată la fotbal, alte motive minunate de a trage chiulul.
Și nu pot să nu îmi amintesc de vara în care a plouat torențial câteva zile la rând, atât de mult încât s-au înfundat canalele iar noi am șparlit o scândură de la construcții pe care am proptit-o între gura de canal, mult peste nivelul apei și bordură, născocind un joc straniu, cu poduri și surpări de poduri, motiv pentru care am ajuns acasă ca un burete, răceala scăpându-ne o săptămână de școală.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Și Modern Talking dar și Rolling Stones... Manele însă existau, dar pentru noi, tinerii aceia care divinizam Majakul și Kashtanul ”manelele se auzeau prost”. Un văr din munți ajuns în București pentru câteva zile, sâcâit probabil de Mick Jagger și de Bowie, de Guns'n Roses și de Def Leppard pe care tocmai îi descoperisem în emisiunile lui Andrei Voiculescu la Radio Europa Liberă și pe care îi trăsesem așa cum puteam pe casete Orwo, din care nu înțelegea nimic m-a întrebat, timid, dacă poate să îmi pună și el muzică bună. Firește, i-am zis. Albatros, înregistrări din concerte. Cu mulți purici. Am scos caseta și am continuat cu ale mele, motivându-i politicos că ”se aude foarte prost, mai prost decât muzica mea”.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Ascult deopotrivă Lady Gaga, Jay-Z, Alicia Keys și Pink, Rammstein, Killers și My Chemical Romance. Cât despre Queen, pe la mijlocul anilor 80 am aflat de la ai mei, la rândul lor de la bulgari că există un cântăreț cu o voce extraordinară, dar cam ”fetiță” pe care îl cheamă ceva de genul ”Quin Be Rio”. Adică ”Queen in Rio”.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Racheta Alba. Cutezătorii și Rahan tipărit pe hârtie igienică la Casa Scânteii. Și poșteam snagoave și Havana Club.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Racheta Alba. Cutezătorii și Rahan tipărit pe hârtie igienică la Casa Scânteii. Și poșteam snagoave și Havana Club.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.
Și datorită a patru telefoane albe, bulgărești, care funcționau cu baterie ELBA plată împânziserăm toată strada, cu cablu subțire, pentru a păstra mai mereu legătura între noi. Și din bobine de ață am reprodus la scară minionă telecabina, trimițându-ne de la un etaj la altul, de la un bloc la altul, soldăței, mașinuțe matchbox și figurine din Războiul Stelelor.
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"..
Prefigurând revolta actuală împotriva consumului nesăbuit de energie electrică, unul dintre noi stingea lumina iar ceilalți ne grăbeam ca în acele 2-3 minute de întuneric să pupăm cât mai vârtos fata pe care puseserăm ochii. Și chiuieli și părinți care intrau peste noi, scandalizați, neputându-și însă stăpâni zâmbetul.
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Prezervativele chinezești cu fluturași. Și Hustlerul pe care l-am jupuit fotografie cu fotografie, pe care o dădeam la schimb contra afișelor de mijloc din Bravo sau PopCorn. Și iarăși zâmbetul hâtru al tatei care a descoperit că din 50 de pagini mai rămăseseră câteva reclame și fotografii nevinovate.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".
Andreea Esca și Lucian Mândruță la Soti TV.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !
În ultima vreme, uitându-mă în jurul meu, în România actuală tind să nu mă mai regăsesc. Fals. Asta este România mea și am credința că nu numai a mea. Și ea există, chiar dacă underground. Și noi, ”ilegaliștii nostalgiei românești” când ne regăsim în toate aceste povești urbane zâmbim. Ne recunoaștem.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !
În ultima vreme, uitându-mă în jurul meu, în România actuală tind să nu mă mai regăsesc. Fals. Asta este România mea și am credința că nu numai a mea. Și ea există, chiar dacă underground. Și noi, ”ilegaliștii nostalgiei românești” când ne regăsim în toate aceste povești urbane zâmbim. Ne recunoaștem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu