Na că a explodat şi bomba cu sulf a Vaticanului la adresa "Avatarului", moment mult aşteptat dacă ţinem cont de perioada de acalmie a Crăciunului, când mai marii bisericii catolice au hotărât să păstreze aparenţele "bunătăţii creştine", rămânând în banca lor. Odată ce sărbătorile au trecut s-a deschis şi sezonul la ipocrizie. Nu este însă vorba decât despre încă un contraatac, de data aceasta din partea bisericii. Anti-marketing, nimic mai mult. Uitându-mă la piaţă de multe ori am senzaţia că urmăresc un mechi de wrestling cu ratinguri. Când eşti gata să punctezi, să dobori recordurile în rating, vine un ţuţăr şi opreşte countdown-ul arbitrului la 2. Exact asta s-a întâmplat şi acum. Box-office-ul explodează şi era momentul să se antameze un mic scandal care să blocheze punctele de rating. Şi mi-i imaginez pe mai marii de la Vatican, după ce au primit leapşa, cu capul în piept şi mai mult ca sigur murmurând zen (zenuind), în căutarea unui punct sensibil în filmul lui Cameron. Sex nu prea e, relaţii homosexuale nici atât, resurecţii miraculoase nu, pedofilie nu, ce ne facem, ce ne facem? Păi ne luăm de singurul lucru reuşit în film: universul creat.
Vaticanul acuză "Avatar" că ar îndemna la panteism. Pan ce? Panteism. De ce consider că asistăm la o simplă măsură de represiune la adresa marketingului? Pentru că dacă e să judecăm panteist, "Avatar" este numai unul dintre producţiile lui Cameron care aduc un elogiu naturii. Înainte de acest block-buster regizorul american mai lansase în 2002 "Expedition: Bismarck", "Ghosts of the Abyss" în 2003 şi "Aliens of the Deep". Evident că nu era momentul ca Vaticanul să ia atunci atitudine, pentru că, pe de o parte, era vorba despre un film cu un succes limitat şi pe de altă parte, fiind documentare, riscul ca aceste producţii să nască acoliţi era minor. Acum însă situaţia este radical schimbată. Universul minunat descris (şi numai atât, cum am mai spus într-un post anterior) te face să îţi doreşti să fii acolo. Acolo, pe Pandora, pe cutia cu nebunii, altfel spus, motiv care îi face, aflu astăzi, pe mulţi adolescenţi să cadă în depresie pentru că nu pot ajunge acolo, unde omul se înfrăţeşte cu natura. La noi, pe pământ, o astfel de tendinţă se numeşte "ecologism", filmul lui Cameron însă îndeamnă la panteism. Să fim serioşi. Este vorba despre o banală acţiune de a mai domoli din elanul publicului, care face ca "Avatar" să depăşească orice record precedent în vânzări. De asemenea nu pot neglija evidenţa că majoritatea combatanţilor acuză filmul de scenariul simplist. Ceea ce nu e o noutate. De altfel, prefer să interpretez mesajul Vaticanului în felul următor: "Avatar" reprezintă o propagandă panteistă, deoarece nu este propagandă cinematografică. Limpede ca lumina zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu