Din aceeaşi serie de întâmplări petrecute pe tren, ruta Bucureşti-Budapesta în perioada studenţiei se înscrie şi cea care urmează, în care fac trimitere la un eşantion semnificativ (credeţi-mă) din populaţia ţării care asociază sufixul "-olog" cu ceva religios. Călătorim de noapte. Iarăşi de noapte. În faţa mea un domn uşor rural, stenic, dezgheţat. Mă întreabă încotro. Îi spun: Budapesta. Începem o conversaţie sterilă: vreme, fotbal, trenuri. Nu durează mult, ceva nu se leagă, interlocutorul meu, oarecum inhibat oferă răspunsuri scurte.
În cele din urmă mă întreabă: şi ce faceţi la Budapesta?
- Sunt student, îi spun.
Frumos. Îi place ideea. Probabil că îi confirmă aşteptările.
- La ce facultate?
Şi îi spun: FILOLOGIE.
După o pauză de câteva minute, îşi învinge jena de până atunci şi mă întreabă:
- Şi cum e domne cu dumnezeul ăla al vostru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu