Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

vineri, iunie 20, 2008

Sisters are doing it for ourselves

Am recunoscut în repetate rânduri că, sunt sensibil la tot ce înseamnă sentiment naţional, considerând că este dreptul nostru de a arăta lumii de ce suntem în stare. De aici şi sloganul pe care, atunci când e cazul îl arborez fără lipsă de modestie şi fără teamă de ridicol: Mândru că sunt român. Din nefericire, nu este întotdeauna vorba despre exemple fericite, existând şi foarte multe contraexemple, care mă facă să mă ascund de ruşine.

Surorile Modorcea, aka INDIGGO, sunt două dintre ruşinile naţionale, care ar trebui, după umila mea părere să ceară copyright pentru a folosi cuvântul România. După ce an de zile s-au căciulit la posturile naţionale pentru a ieşi în faţă, mai mult sau mai puţin cu ajutorul mamei lor, denumită mai departe Bătrâna, sau al tatălui lor, scriitorul Grid Modorcea, denumit mai departe Bătrânul, iată că au atins în sfârşit marea cu degetul, împlinindu-li-se visul: auăr drim is tu bi interneşiănal superstars. Ultima oară când am luat contact cu Bătrâna era pe vremea când considera că odraslele, două la număr, urmaşele încă neexploatate ale fetelor Cheeky (ălea cu Limbricu' Unpic), sunt etern nedreptăţite. Scandal de presă, cum de Modorcea Sisters, susţinute de inestimabilul Thomas Anders, nu intră în calificările preselecţiei naţionale Eurovision.

Urmărind clipul de mai jos am avut o epifanie, şi anume: David Hasselhoff merită întregul meu respect, prin urmare, sunt toate şansele să urmăresc Baywatch, intrând în ton cu tânăra generaţie. Dacă nu pentru Hasselhoff, să o fac măcar pentru Carmen Electra... În rest, două MacProduct, suficient de mulate şi de transparente pentru a nu trece neobservate, dar insuficient de naturale. Sincer să fiu, şi crede-ţi-mă, nu acuz nici un fel de disfuncţionalitate, baby-ul acela redundant (we are the real deal baby) nu îmi trezeşte nici un fel de sentiment adiţional. S-au calificat pentru Las Vegas pentru că sex makes the world go round, în rest, tripping şi înapoi la draga de Românica. Poate aflu şi eu când aterizează pe Otopeni, să le aştept cu nişte ouă (am deja unul suficient de stricat, pe marginea balconului). Aşadar, "vânzătoarelor de ţară", vă întorserăţi acasă, şi slap cu oul, cerneala şi brânza stricată, Faur Isaia mic ce nu ştiam că freamăta în adâncul meu...

Muriţi dar în chinuri grele!

Niciun comentariu:

Pleased to meet you, hope you guess my name...