Marcel(uş) are blog, evident în maghiară pentru că Marceluş este ungur, mare iubitor de porumbei, îngheţată şi biciclete. Porumbeii însă sunt jegoşi. Decorativi, însă jegoşi. Eroici, atât în primul, cât şi în al doilea război mondial, Cher Ami, Paddy şi G.I.Joe, decoraţi cu Croix de Guerre şi Dickin Medal, însă jegoşi. Gălăgioşi însă jegoşi. Se spune că ar fi transportatori de febră aviară, însă jegoşi. Fac două ouă pe care le clocesc până la douăzeci de zile, sunt monogami, însă jegoşi. Voiajori, însă jegoşi. Cum ar fi arătat acum O scrisoare pierdută dacă depeşa ar fi picat în ghiarele unui porumbel? Evident, Caragiale ar fi trebuit să renunţe la unele personaje. Mor acolo unde se încuscresc şi unde la rândul lor fată, de regulă în imitaţii de stâncă şi de găuri aferente. Vara găinaţul uscat este prăfos, blestem pe capul celui care trebuie să facă curat. Evident, vă vorbeşte un cetăţean traumatizat care a rânit în podul unde se cuibăriseră columbii.
Adam, prietenul lui Marcel deschise uşa podului. Porumbei, mulţi, mizerie, jeg şi cadavre. Speram la mai mult, speram poate la scheletul unui grof bogat, oasele mâinii stângi ţinând strânsă harta care îmi va indica locul comorii. Nici vorbă. Cadavre de porumbei. Dacă aş fi ajuns să locuiesc lângă uşa cu cadavre aş fi blestemat toată vara asta. Am scăpat. Cu toate acestea tot continui să îi consider porcii păsărilor. Jegoşi.
Marceluş e creativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu