Economie de piaţă, that's why they call it the blues... Cu alte cuvinte, eu inventez produsul, evident, meritul este al meu în totalitate, după care ar trebui să îi fixez preţul şi să aştept să îmi încasez profitul. Trebuie însă să fiu prevăzător, pentru că odată lansat produsul meu, cineva s-ar putea inspira, perfecţionându-l. Aşadar: produs ieftin, componente şi anexe scumpe. Un mojar dintr-o sticlă specială în care usturoiul ar lăcrima usturime, extraplat de la prima lovitură de mojar ca motanul Tom sub şenilele tancurilor la preţ de 2 lei dacă nu s-ar sparge. Corsetul acestui mojar, pentru a îmi proteja investiţia: 500.000 lei. Carcasă pentru mojar, în intenţia de a fi cât mai incasabil cu putinţă la transport: 200.000. Lubrifiant pentru aderenţa pistilului în mojar: 50.000 fiola.Am primit cadou iPod de 8 giga, am rezolvat problema cu petrecerile şi cu dorul după anumite muzici. Încap toate. I've got your love to keep me warm, vorba lui Billie. Dar e zgâriecios. Husă, teacă de prins pe braţ în cazul joggingului, căşti bune, pentru că cele din pachet sunt căzătoare, cablu AV pentru eventualitatea că ai dori la un moment dat să scoţi semnal video pe televizor sau sa scoti muzica la petrecere si nu în ultimul rând piesele downloadabile de pe iTunes contra 99 centi. Nu 1 dolar, pentru a nu se adăuga impozitul. 99 cenţi. Ca o lovitură cu efect întârziat la jugulară, când ieşeam din casa ta tu încă râdeai şi făceai glume fără perdea, după care, omuleţul se zbate de două ori şi adio gringo!
Dacă produsele Apple conferă dependenţă şi te obligă să achiziţionezi noi şi noi utilităţi, s-ar putea spune despre mine că sunt şi eu junkee?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu