Într-un eseu anterior, Pupat Piaţa Independenţei, scriam despre mămăliga Phoenix, care, în urma unei explozii de toată frumuseţea va decora cu stalactite întreaga lume muzicală românească, făcându-i pe artiştii noştri să arate precum oamenii cavernelor. Revin. Mi-e greu să iau apărarea uneia dintre părţi, deoarece, cunoscând lumea muzicală ştiu cât de subiective sunt capriciile muzicienilor. Am semnalat însă neconcordanţe şi inconsecvenţe, acolo unde a fost cazul. M-am revoltat de faptul că în urmă cu câteva săptămâni Jozsi Kappl lansa săgeţi otrăvitoare la adresa lui Mircea Baniciu şi a domiciliului său forţat în boxe. Mă revolt acum când citesc că "regulamentul interior al Instituţiei Phoenix" prevede ca "un Phoenix" are dreptul să colaboreze în diverse proiecte, dar doi nu. Probabil că lui Covaci îi e teamă să nu se pună de un neoPhoenix. E de înţeles. Iată însă că, draconicul, dictatorul Covaci, în timpul liber nu se dă în lături să îl deseneze pe "angajatul" sau Kappl (fotografie postată pe site-ul de pictură a celui mai mare pictor dintre cântăreţii de rock plinuţi cu părul lung şi costum de piele cu curea de chitară imitând o cartuşieră). Sunt curios dacă acest tablou i-a fost în cele din urmă dăruit lui Kappl, sau dacă Covaci scoate bani de pe fizicul basistului? În orice caz, dacă Phoenix va arde definitiv, măcar Covaci se va putea lăuda ca şi în piesa lui Agustin Cuzzani, Centrul înaintaş a murit în zori cu "a Kappl of his own." Apropo, stăpânul e şi el în poză, în spatele fotomodelului Kappl, un fel de a spune "nu-l las să-mi scape din mână, eu l-am făcut, eu îl omor".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu