Boom românesc anticipat în următorii 5 ani

Azi sunt în faza Ioan T. Morar a datului pe net. Dincolo de faptul că în articolul precedent şi-a păcălit puţin cititorii, ademenindu-i cu instrumente populiste, aşa cum ademeneşti corbii cu mortăciuni, dar din raţiuni eminamente altruiste - omul are o problemă cu prostul gust, pe care o am şi eu de altfel, diferenţa fiind că eu caut soluţii, în vreme ce domnul Morar se doar lamentează - aşadar, dincolo de cele spuse anterior îi apreciez zvârcolirea browniană şi implicarea.

Ce mi-a spus un ungur despre viitorul Romaniei este eseul care mă îndeamnă să scriu cele de mai sus şi să aprob întru totul părerea "ungurului din Ungaria şi plimbat prin State" care este de părere că în cinci ani de zile România va fi mult mai dezvoltată economic decât Ungaria şi Cehia. Da, şi nu neapărat pentru că în România există potenţial, lucru în egală măsură prezent şi în Ungaria, ci pentru că România este o ţară cu o mentalitate flexibilă. Problema trebuie pusă în primul rând sociologic, până la limitele monografiei naţionale pentru a înţelege cât de evidente sunt influenţele. Câtă vreme profilul maghiarului urban este caracterizat în prezent prin seriozitate, dăruire la locul de muncă şi pesimism dincolo de limitele negative ale existenţialului profilul românului se distinge prin flexibilitate la locul de muncă, până la limitele iresponsabilităţii, de aici soluţiile uimitoare pe care le găsim pentru a ne scoate din impas, interes personal şi credinţa că mâine va fi mai bine. Lucrător serios, maghiarul nu poate pricepe de ce, în ciuda lucrurilor bine făcute viaţa sa nu înregistrează o simţitoare volută iar românul se mulţumeşte pe moment cu rodul muncii sale, conştient că nu a dat tot ceea ce ar fi putut oferi.

Prin urmare, da, boom-ul economic românesc va veni, în curând, întrebarea e oare câţi dintre noi fiv-om duşi la lucru pentru a culege roadele muncii noastre?