3 - Ritual

Fotbalul, atât cât ne-am obişnuit să îl cunoaştem, se bazează pe un sistem deontologic construit în jurul câtorva ritualuri: bere, seminţe, fulare, porte bonnheur, ieşirea cu dreptul din vestiar, echiparea primul sau ultimul, berea de după, bătaia de după... În spatele acestora însă există şi "reguli" impuse din raţiuni de marketing. De exemplu, stai şi te gândeşti de ce în teatru, actorii socializează între ei, indiferent de instituţia în care lucrează? Pare aproape logic ca Nottara să se urască cu Naţionalul, Rebengiuc să îl pândească pe Dinică sau pe Beligan (ca e mai pirpiriu) şi să îi spargă faţa. C-aşa-i în fotbal. În realitate, situaţia nu stă aşa, dincolo de scenă actorii petrec, schimbă idei, se tachinează, pentru că altfel nu ar putea evalua, ori în teatru şi film colaborările sunt imperios necesare.

În fotbal, dincolo de gazon, jucătorii diverselor echipe nu socializează extrastadion, pentru că nu dă bine, pentru că acest lucru i-ar zăpăci pe fanii obişnuiţi mai curând să urască decât să cunoască. Vorba unui cunoscut urăsc Cutareechipă mai mult decât iubesc Echipameadesuflet! Doar naţionala mai tolerează aceste "scăpări", cărora oricum nu le dă nimeni importanţă. Rar se întâmplă să vezi jucători rivali socializând extragazon, moment, în care presa începe să speculeze diverse transferuri. Devierea aceasta este contrară începuturilor fotbalului, când una era să îţi aperi culorile universităţii şi cu totul altceva să fi prezent în mediul universitar, la petreceri, la bibliotecă... Izolarea aceasta în interiorul echipei mă trimite cu gândul la un absolvent de filologie cu pretenţii, care nu a urmat decât cursurile de literatură veche.

Îmi amintesc absolut întâmplător de dezideratul unui domn important în mişcarea sportivă actuală din România, doctor în educaţie fizică, ce îşi exprima dorinţa de a asista la prima generaţie de fotbalişti români care vor lua masa cu şefi de state şi regi, ca în illum tempore. Ideal aproape imposibil de atins încă decenii bune de acum, în climatul "rezervaţiei", al "ghetoului" din care oamenii-fotbalişti ezită să evadeze.

Şi mai va până-n călduri...