Se apropie primul meci al naţionalei României subiect care va începe să intereseze atâta lume, încât cel care nu va şti măcar 2-3 zvonuri de culise, ca să se dea la zi cu informaţia se va simţi ca un paria cel puţin o săptămână, dacă nu chiar o lună. Evident, mă raportez acum la traseul mai lung sau mai scurt al "galbenilor". Dacă vom trece de "grupa de foc", atunci sigur informaţiile legate de tricolori vor deveni ştiri de importanţă naţională. Dacă nu, atunci vom uita rapid că înainte meciului cu Franţa fiecare dintre noi şi-a dus la îndeplinire ritualul care a purtat noroc naţionalei noastre la meciurile câştigate. Cât se poate de sincer, realist până la epuizare, acum, cu fix o săptămână înainte opinez că nu avem nici cea mai mică şansă de a ieşi din grupă măcar cu un punct. Franţa va câştiga probabil Campionatul European (evident că ar putea face acest lucru şi dacă s-ar califica mai departe împreună cu naţionala noastră, totuşi...), Italia va dezamăgi însă nu va fi înfrântă de România iar Olanda va fi eliminată încă după primul meci jucat în afara grupei.
E drept însă că nici în anul când băteam Columbia şi Argentina nimeni nu ne dădea prea multe şanse, şi totuşi... În termeni deloc fotbalistici voi spune că marea şansă a României este să atace pragmatic de 2-3 ori per meci, sau să profite de puţinele ocazii care ni se vor ivi, din neglijenţa, disperarea sau oboseala adversarilor şi în rest să se închidă impecabil. Nu mi-ar fi ruşine să mă bucur de victoria România după meciuri în care pur şi simplu adversarul nu a nimerit poarta iar noi o ocazie şi golul victoriei. Iar în ceea ce priveşte ştiinţa jocului, minunat ar fi ca Mutu să fie omul cu lovitura decisivă şi nu artizanul, dispecerul şi motorul întregului meci, pentru că atunci am pierde creierul limpede, ceva în genul semifinalei pierdute de Fiorentina.
Aşadar nu avem decât două variante: jucăm curajos, ratăm din faze clar şi pierdem la limită după un meci fără istoric sau jucăm precis, muşcăm când e cazul după care îi obligăm pe adversari să se uzeze psihic în faţa unei victorii interzise...
Mai sunt 7 zile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu