Please allow me to introduce myself I'm a man of wealth and taste...

marți, iunie 28, 2011

Păcatele părinţilor şi talentul copiilor - o poveste despre lupta de "clase"

Copii de bani gata, cam ăsta e topicul de faţă. Totul a început de o emisiune TVR1 în care A.G. Weinberger a adus în emisiunea sa, Acadeaua un puşti talentat. Andrei Bălaşa, liderul grupului rock "PhenomenOn". Imaginaţi-vă că băieţii în cauză nu (nepotul pictorului Sabin Bălaşa) au mai mult de 16 ani şi cântă rock, destul de puternic. Am intrat şi eu pe youtube să văd ulterior clipul la piesa lor "Bagă riffu". Am înţeles că puştiul respectiv are bani, are vreo 12 chitare şi potenţă financiară, prin urmare orice produs marca aceasta nu poate fi decât impecabil realizat. Asta se vede şi în clip, se aude şi în muzică. Faptul că Andrei Bălaşa este încă elev la liceul de muzică iarăşi se simte, pentru că ceea ce cântă pare desprins de pe băncile şcoli. De asemenea nu mă miră că este fan declarat Blackmore, câtă vreme riffurile chitarei nu aduc nimic nou, dincolo de linia clasică. Ar fi fost haios să declare că e fan Tony Iommi şi să sune mai departe ca la o lecţie de arpegiu... Aşadar verdictul meu a fost: au reuşit să treacă de zona penibilului. Dar nici vorbă de mari talente, de virtuozitate sau de originalitate. Iar vocea solistului este indiscutabil promiţătoare, dar să nu uităm că în curând va intra în schimbare.


De fapt altceva mi-a atras interesul. Un comentariu pe pagina de youtube. "Sincer , fara suparare la adresa formatiei dar sunteti dovada vie ca banii fac totul. Adica sa fim un pic seriosi aveti niste scule pe care alti la varsta voastra doar viseaza sa aibe. Nu spun ca nu sunteti talentati dar mai aveti foarte mult de lucru sa faceti o piesa ca lumea. Is multe alte formatii in Romania de varsta voastra care din cauza ca nu au bani si scule raman underground desi is mai buni ca voi de 10000 de ori. " Prin urmare vocea poporului. Recunoaştem că mişcaţi dar nu pentru că aţi avea talent, ci pentru că tăticul sau mămica vă îmbracă la zi, vă cumpără chitare, tobe, amplifuri şi altele şi pe urmă bagă bani în apariţiile video. Şi s-a rezolvat treaba. Ăsta e poporul. De aici înţeleg că Florin Piersic Jr. sau Mihai Constantin sunt mari astăzi doar pentru că au avut norocul să fie fiii lui Piersic şi George Constantin. Iar Duban, Costin Mărculescu sau Mitoşeru (deşi părinţii au fost ambii actori), neavând părinţi bine ancoraţi nu au reuşit să urce pe scara valorică. Aici mă revolt. Duban a avut şansa lui, Mărculescu de asemenea. Nu au valoare pentru că nu au, nu pentru că nu ar fi putut sări în trenul succesului. După revoluţie se difuzează film românesc în draci. Aproape orice film românesc. V-aţi întrebat vreodată ce s-a ales de filmul în care Andrei Duban joacă rolul principal: "Acţiunea Zuzuc" care nu cred să se fi difuzat până acum de prea multe ori pe sticlă? Nu cred că mai are vreun rost să lungesc pelteaua. continui să cred că principalul avantaj al acestor copii de bani gata este jump-startul, accesul la informaţie şi nou, faptul că pot porni proiectul de îndată ce au studiul de fezabilitate în faţa ochilor. Am intuit mişcarea asta de la începutul anilor 90, ca un deja vu. Se mai întâmplase în perioada paşoptistă, când tinerii intelectuali români remarcabili proveneau în proporţie covârşitoare din pătura burgheză. Studii în străinătate, posibilităţi materiale, cei care au reuşit au făcut-o ca la carte. Am prevăzut că şi la noi în scurt timp intelectualitatea va fi în mare parte compusă din odraslele celor potenţi, pentru că aceştia îşi permit cărţi (destul de scumpe astăzi), calculatoare competitive, scule de laborator sau alte dotări tehnice, deloc accesibile oricui. Evident că vor exista şi piloşi, dar mulţi dintre cei care reuşesc cu brio vor fi aceia care nu s-au confruntat cu "problema zilei de mâine". Fiindcă indiferent ce vor spune idealiştii, te dezvolţi mult mai greu dacă nu ai timp de studiat decât 3 ore pe zi, în rest trebuind să îţi asiguri traiul. Să-l acuz acum pe Andrei Bălaşa că are trupă rock şi clipuri de calitate doar pentru că este nepotul lui Sabin Bălaşa şi că a trăit de mic în bunăstare este dovada unor refulări necontrolate. Să aduc în discuţie underground-ul iar mi se pare o aberaţie, mai ales că avem şi contra-argumente. Punk-ul şi grunge-ul stau mărturie că până la urmă nu calitatea sculei te ţine în underground, ci talentul, iar statul lui Cobain în underground nu a fost decât un schimb prelungit şi reuşit de experienţă.


În concluzie, copii de bani gata au fost, sunt şi vor tot fi. Că unii dintre ei se piţiponcizează sau se cocălăresc, acest lucru nu poate fi controlat. Iar dacă fagocitează banii părinţilor pentru a deveni somităţi nu pricep de ce m-aş revolta, de parcă mi-ar lua mie de la gură sau fiului meu de la gură. Iarăşi murim de grija altuia şi dacă e mai bun ca noi asta se întâmplă pentru că nu a mâncat salam cu soia. Time-out!


Phenomenon şi "Bagă riffu":

Niciun comentariu:


Pleased to meet you, hope you guess my name...